Se producea astfel prima bresa intre lumea aceasta si cea de dincolo (“Imparatia Mea nu este din lumea aceasta” – Ioan, 18:36), intre secular si transcendent. La greci si romani, politicul si religiosul se sustineau reciproc, la evrei si musulmani, politicul se impleteste cu religiosul. Fara doar si poate, a cunoscut si crestinismul momentele sale de ispita politicianista, cand granitele dintre secular si transcendent au devenit cel putin permeabile. In Apus, de la incoronarea lui Charlemagne in Roma de catre Papa Leon al III-lea, in ziua de Craciun a anului 800, Biserica a incercat – si reusit pentru o buna bucata de timp (vezi episodul de la Canossa) – sa se impuna ca singura sursa de autoritate politica.

Citeste mai mult