Rata de fecunditate (numărul de copii născuţi raportat la femeile fertile-n.red) a scăzut în ţările dezvoltate între 1960 şi 2008, ajungând sub pragul de 2,1 copii pentru fiecare femeie, pragul de înlocuire a generaţiilor, scriu cercetătorii francezi de la Institutul Naţional de Studii Demografice, în ancheta lor referitoare la legăturile între natalitate şi progresul economic din ţările bogate.
Totuşi, “observăm că, dacă a tot scăzut până în 1985, după acest an fecunditatea a crescut vizibil în majoritatea ţărilor” scriu francezii. Pe ansamblul ţărilor membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), rata medie a crescut de la 1,69 copii la o femeie în 1995 la 1,71 în 2008, cu o creştere mai mare în Epania, Franţa, Belgia, Marea Britanie şi Irlanda.
Deşi cercetătorii au stabilit că există o legătură între nivelul natalităţii şi condiţiile economice, totuşi, diferenţele dintre PIB/cap de locuitori dintre ţări nu sunt suficiente pentru a explica diferenţele de fecunditate. Explicaţia este că “în majoritatea celor mai bogate ţări ale lumii, creşterea fecundităţii este legată de rata mare de angajare în rândul femeilor”. Astfel, dacă “în stadiul precoce de dezvoltare economică a unei ţări” femeile pot amâna momentul în care urmează să devină mame, pentru că fac din ce în ce mai multe studii, apoi vine un moment în care, dacă femeia munceşte, venitul adiţional care revine gospodăriei este socotit suficient pentru a acoperi costurile legate de apariţia unui nou copil.
