S-ar putea spune ca aceasta ciudatenie le-a fost oarecum impusa de catre angajatorii care nu au mai vrut sa manipuleze cash-ul in ziua de salarii, alegand optiunea viramentului intr-un cont bancar de care a fost legat un card de debit. In perioada de inceput, toata lumea fugea la cel mai apropiat automat bancar sa-si retraga salariul, pentru ca - nu-i asa? -, cum sa stea cu portofelul gol. Comerciantii, foarte timid, au inceput sa accepte tranzactiile cu carduri, chiar daca aveau sa plateasca niste comisioane bancilor. S-a trecut apoi la o combinatie de card de debit si credit, asa-numitul card de debit cu overdraft, adica un multiplu salarial ca limita de credit.
Am crezut ca putem discuta despre o evolutie a pietei si, in consecinta, a unui volum mult mai mare de tranzactii bancare. De fapt, astazi putem discuta despre o treime dintre detinatorii de carduri care le folosesc de doua-trei ori pe luna sau, si mai rau, 78% dintre utilizarile de carduri se realizeaza pentru retragerile de numerar, cifre relevate intr-un recent studiu al divizei de carduri a ING Bank. Comerciantii prefera tranzactiile cash din doua motive: lipsa comisioanelor de tranzactie si posibilitatea mult mai mare de a nu elibera bonuri fiscale si, deci, tranzactii la negru, netaxabile.
Consumatorul, fara exercitiu contabil, prefera sa tranzactioneze cu moneda, mai usor de contorizat. In acest sistem insa, sunt si emitatorii cardurilor, institutiile financiare care ar trebui sa fie cel mai interesate de cresterea volumelor de carduri distribuite si de cresterea tranzactiilor din care ele realizeaza profituri.
Singura zona in care s-a simtit, oarecum, o preocupare de a atrage clienti pentru carduri a fost cea a cresterii limitei de credit si cea a perioadei de gratie pentru plata facturii de card de pana la 50-55 de zile.
