Campania electorala e un spectacol scump, montat prost de cateva stagiuni incoace. Timpi de antena, staff de campanie, sute de mii de euro. O cursa infernala a carei finalitate n-o mai vede nici macar cel care alearga. Pentru ce umpleti peretii cladirilor cu fete zambitoare? Cui lipiti mesaje pe stalpi? De ce cumparati spatii media? Inainte de a numara voturile, si a pocni dopurile de sampanie, rezultatul scrutinului il da numarul de persoane care au fost atinse de mesaj. Cati dintre bucuresteni au inteles ca de noi depinde sa circulam mai usor prin oras sau sa respiram mai curat? 30%. Ăsta e rezultatul campaniei.
Intr-o strategie de comunicare, trasarea obiectivelor si evaluarea reprezinta reperele care dau masura succesului. Prezenta la vot de 30% e un esec pentru toti cei care au livrat mesaje, ca au ajuns sau nu sa termine cursa. Pentru ca majoritatea publicului nu a inteles rezultatul investitiei acestor zece minute. Si de aceea vor sta pe margine si vor fluiera, dar nu vor intra niciodata in joc. In jocul simplu de cetatean al orasului. Acest tur de scrutin adauga inca un domeniu la lista celor la care se pricepe toata lumea, politica si fotbal, comunicarea. Sefi de campanii si candidati care stiu mai bine cum si ce sa spuna “ca sa iasa”. S-a vazut clar o lipsa de gandire in spatele afiselor colorate sau al tricourilor distribuite la concertele din parcurile publice. Asa se explica dezinteresul si resemnarea locuitorilor acestui oras fata de soarta lor patru ani de acum inainte.
Cand un mesaj nu ajunge la public, emitatorul este responsabil, iar in acest caz, nici una dintre campaniile derulate in Bucuresti nu si-a atins obiectivul. Casutele postale cu fotografii sau felicitarile de Paste primite in dublu exemplar de la primarul de sector nu-i vor determina pe bucuresteni sa se implice in programele ieftin ambalate in aceasta campanie. Cand locuitorii unui oras isi vor exprima in majoritate opinia, chiar daca blameaza un candidat, atunci vom vorbi de o campanie articulata. Am pierdut si turul acesta sansa de a vedea un spectacol bun, pentru care am platit.
