“Preţurile tranzacţiilor (eventual multiplicatorii) vor ajunge la nivelul de acum doi ani, peste alţi doi - trei ani după ieşirea din recesiune sau, mai bine, în momentul în care cumpărătorii (de companii, n.red) vor avea din nou încredere în potenţialul de creştere a pieţei companiilor respective, respectiv a profiturilor lor“, spune Cornel Marian, directorul firmei suedeze de investiţii Oresa Ventures.

Alţi administratori nici nu cred că se vor mai cumpăra companii la multiplii plătiţi până acum doi ani, altfel decât accidental. “A fost o conjunctură care nu se va mai repeta: intrarea în UE, nevoia de reutilare, creşterea puterii de cumpărare şi a setei de consum. Până în 2007 a durat perioada fastă în care multe afaceri intrau într-o piaţă aproape virgină. Chiar dacă se vor rezolva problemele de sustenabilitate economică, multiplii plătiţi acum câţiva ani nu se vor mai repeta decât în mod excepţional“, crede Cristian R. Fäder, directorul pentru România al companiei olandeze de administrare Middle Europe Investments.

De regulă preţul de vânzare a unei companii se negociază în multipli ai unor indicatori economici precum profitul operaţional (EBIDTA) sau veniturile din vânzarea produselor. Până acum doi ani, aceşti multipli au crescut până la de 12 -14 ori, in funcţie de sectorul şi mărimea companiei. Romania a atras anul trecut investiţii de tip private equity de 260 mil. euro, cu aproape 50% mai puţin decât valoarea tranzacţiilor din 2007, de 476 mil. euro, care la rândul sau era de peste patru ori mai mare dcât cea din 2006. Anul acesta fondurile de investiţii nu au făcut decât o tranzacţie directă, de mică dimensiune, deci “recolta“ este aproape zero. GED Capital a achiziţionat 60% din Total Eurobusiness, din domeniul energetic, pentru şase mil. euro. Unele dintre companiile preluate anterior au cumpărat însă activele altor firme. De pildă, LaborMed, preluată anul trecut de Advent International, a cumpărat portofoliul de produse Ozone şi alte branduri de mai puţin de 30 de mil. euro.

Negocierile s-au complicat pentru că sunt greu de făcut prognoze credibile privind veniturile viitoare ale companiilor. “Firmele bune încă nu sunt de vânzare şi nici nu au ieşit să caute bani pentru expansiune, pentru că nu le este încă clară evoluţia pieţei în care activează“, spune Cornel Marian. Potrivit acestuia astfel de firme îşi pun doar problema consolidării poziţiei lor pe piaţă şi nu pe cea a creşterii de capacitate, aceasta fiind oricum mai mare decât cererea. “Este greu de justificat investiţia în noi capacităţi care ar creea în viitor o presiune şi mai mare pe preţuri şi pe profitabilitatea industriei respective“, explică directorul Oresa. În plus firmele cu probleme de capitalizare încă nu au ajuns la finalul negocierilor cu băncile de restructurare a datoriilor.

Alţi administratori spun că firme cu care nu au reuşit să încheie Comportamentul antreprenorilor pare mai curând neuniform. “Numărul firmelor care ne-au abordat a crescut de câteva ori în ultima perioadă. Au revenit la masa negocierilor şi firme care erau de vânzare în 2007, cu preţuri de 3-4-5 ori mai mici“, spune Cristian Fader de la MEI. Compania olandeză controlează, prin Middle Europe Oportunity Fund, au particpaţii la companii precum Contor Grup şi Amarad din Arad (utilaje de măsură şi construcnţii industriale), Simex Bucureşti (mobilă) şi vehiculul de investiţii Carcaradon. Acesta din urmă a cumpărat şi acţiuni ale BCR, cea mai mare bancă de pe piaţa locală.

În ceea ce-l priveşte, Cornel Marian nu s-a confruntat cu o creştere a numărului de abordări din partea antreprenorilor. “Este o schimbare a modului în care o fac. Acum apelează mai mulţi la intermediari, la firme de consultanţă, bănci de investiţii sau firme care oferă servicii de corporate finance“, spune directorul Oresa. Compania suedeză are în portofoliu compania de construcţii Somaco (preluată în ajunul colapsului băncii de investiţii Lehman Brothers), Fabryo (vopseluri), Trinity (servicii corporatiste), Kiwi Finance (broker de credite).