Privatizare cu cântec

Domnule Diaconescu, v‑ar deranja dacă v‑aș ruga să semnați și dum­­neavoastră acest plic?“ i se adresează Remus Vulpescu, șeful ­Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), direct lui Dan Dia­conescu, unul dintre ofertanții pentru Oltchim, referindu‑se la plicul care conținea oferta depusă de acesta. „Să înțeleg că nu‑mi veți refuza mâine (vineri, 21 septembrie – n.r.) oferta“, răspunde acesta, semnând plicul. Temerea de refuz venea din faptul că plicul fusese depus la ora 12.12, depășind astfel cu 12 minute termenul-limită (joi, 20 septembrie, ora 12.00 – n.r.). Iar momentele interesante pentru toți cei prezenți la evenimentul în care au fost analizate ofertele de participare s‑au prelungit aproape două ore, alimentate, bineînțeles, de dialogul dintre Vulpescu și Diaconescu, acesta din urmă participând chiar la „șnuruirea“ propriei oferte.

Ziua cea mare. După ce s‑a amânat câteva zile, privatizarea celui mai important combinat din țară, cu peste 3.000 de angajați (54,6% din capitalul social al Oltchim, detinute de statul roman, creanţa AVAS de aproximativ 250 mil. euro şi creanţa Electrica de 150 mil. euro) a intrat în linie dreaptă. Joi (20 septembrie – n.r.) au fost analizate patru oferte de participare, iar vineri au fost prezentate și ofertele financiare, în condiţiile în care procedura de licitaţie permite adjudecarea la un preţ superior, egal sau inferior preţului de ofertă. Dan Diaconescu, preşedintele PP‑DD şi fondatorul televiziunii OTV, a venit cu cea mai mare ofertă – 203 mil. lei pentru cumpărarea individuală a acţiunilor combinatului, în timp ce Chimcomplex Borzeşti, controlată de Ştefan Vuza, propune 18,8 mil. lei pentru acţiunile Oltchim, iar pentru cumpărarea în bloc, unde sunt incluse şi creanţele, 221 mil. lei. AISA Invest, cealaltă firmă deţinută de Vuza, propune 30 mil. lei pentru acţiunile Oltchim, fără să mai fie interesată de cumpărarea în bloc a activelor. PCC se referă numai la cumpărarea în bloc a celor trei active (acţiuni, creanţa AVAS la Oltchim şi creanţa Electrica la Oltchim). Avocații investitorului german (acţionar minoritar la combinat, cu 18,31%) au precizat că oferta însumează 13,4 mil. lei, doar în condiţiile în care cumpără acţiunile şi creanţele în bloc. Mai mult, Remus Vulpescu a precizat, după prezentarea ofertelor financiare ale participanţilor, că acestea vor fi analizate, urmând să se decidă dacă oferta în bloc a companiei PCC totalizează 40 mil. lei sau 13,4 mil. lei. Creanţa Electrica împreună cu acţiunile Oltchim deţinute de MECMA şi cu creanţa AVAS pot fi vândute concomitent, individual sau împreună.

Săptămâna trecută, primul-ministru Victor Ponta spunea că situația în care se află acum combinatul nu este una „fericită“, pentru că o ofertă este „exotică“, iar cei de la Chimcomplex nu sunt destul de puternici pentru a prelua combinatul. În replică, reprezentanții grupului Serviciile Comerciale Române (SCR), din care face parte și Chimcomplex, au precizat că sunt susținuți de mai mulți oameni de afaceri din România, printre ei aflându‑se și proprietarul Interagro, Ioan Niculae. Dar acesta a fost doar un scurt episod din ceea ce s‑ar putea numi simplu „povestea analizării ofertelor“.

„Ce s‑a întâmplat astăzi (joi, 20 septembrie – n.r.) e o privatizare românească“, a mai spus Victor Ponta, care este convins că privatizarea nu se va finaliza mai devreme de două‑trei luni, după selectarea câștigătorului.
Ajutor social. Tot săptămâna trecută, Guvernul a decis ca angajaţii Oltchim să primească ajutoare sociale de urgenţă în valoare de câte 1.400 lei, în două tranşe, din fondurile Ministerului Muncii, pentru a preveni noi probleme sociale. Decizia a fost luată ca „o plasă de siguranță“ pentru următoarele luni. Ulterior, ministrul Economiei, Daniel Chițoiu, spunea că, având în vedere situația actuală, combinatul ar putea fi repornit în cel mult patru săptămâni. Potrivit oficialului, pentru acest lucru este nevoie de un credit de 20 de milioane de euro pe care îl poate asigura o bancă comercială în urma depunerii unei garanţii a statului român la EximBank.

Cine‑i principalul vinovat pentru „dezastrul“ de la Oltchim, după cum au numit unii analiști economici situația în care a ajuns combinatul vâlcean? Și întrebările pot continua, devenind tot atâtea necunoscute, multe dintre răspunsuri fiind bazate pe cifre, altele fiind doar simple presupuneri. Cu datorii de peste 700 de milioane de euro, din care aproximativ 400 de milioane sunt către Electrica și AVAS, iar restul înseamnă sumele către furnizori și creditele bancare, Oltchim a devenit, în ultimul timp, una dintre cele mai mediatizate companii scoase la privatizare. Potrivit lui Remus Vulpescu, pierderile au ajuns la 7 milioane de euro pe lună, în timp ce fondul de salarii este de 3 milioane de euro. Iar demisia lui Roibu și a altor 16 directori din companie – Roibu a condus Oltchim timp de 21 de ani – era doar „o chestiune de timp“.

Primele semne. Și totuși, când au început problemele? În 2004, rafinăria Arpechim Pitești, principalul furnizor de materie primă al combinatului, a trecut sub controlul austriecilor de la OMV, după privatizarea Petrom. Practic, atunci a început declinul, când prețul materiei prime (etilena și propilena folosite în producția de PVC, respectiv în producția de polioli, ambele produse de Oltchim) a crescut considerabil. În context, Oltchim ar putea să producă anual 450.000 tone de PVC, ceea ce ar însemna vânzări de aproximativ 400 de milioane de euro. Mai mult, pe segmentul de producție de polioli, cea mai apropiată concurență vine din Polonia – compania PCC Rokita – deținută de acționarul minoritar din Oltchim.

Privită din acest unghi, Oltchim ar fi putut deveni una dintre cele mai pro­fitabile companii locale. Doar că timpul a arătat altceva, iar lucrurile s‑au mișcat într‑o altă direcție. Situația combinatului s‑a agravat în 2008, în perioada în care au apărut și primele semne ale crizei economice și după ce activele de petrochimie de la Arpechim au fost închise. Or, atât Petru Dandea, vicepreședintele Cartel Alfa, cât și Remus Vulpescu spun că, fără o funcționare integrată cu Arpechim și Oil Terminal, viitorul combinatului este „pecetluit“. Ca o paranteză, capacitatea de rafinare a Arpechim este de circa 3,5 milioane de tone de petrol, din care 400 de tone merg în petrochimie, iar diferența înseamnă 1,3 milioane de tone motorină și un milion benzină, care ar ajunge în piața internă. „Un termen rezonabil pentru finalizarea unor negocieri cu OMV Petrom legate de funcționarea integrată a Oltchim cu Arpechim este de un an și jumătate. Această soluție nu numai că ar asigura rentabilitatea combinatului, ci ar duce și la noi angajări“, spunea recent Vulpescu la postul de televiziune The Money Channel. De altfel, Petru Dandea crede că, și în cazul în care reușește să se vândă pachetul majoritar de acțiuni, combinatul nu‑și va mai relua activitatea, în condițiile în care nu poate funcționa în afara unui sistem integrat. Mai mult, Remus Borza, reprezentantul Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica, este convins că Oltchim tot va ajunge în insolvență, indiferent ce se va întâmpla la licitația de privatizare. „Cred că investitorul strategic (cel care va cumpăra combinatul – n.r.) va opta pentru această procedură, fiind singura cale de a scăpa de niște active toxice, care atârnă de gâtul unei companii de stat ca niște pietre de moară“, declara el. Rămâne de văzut ce se va întâmpla mai departe.

 

„Oltchim tot va ajunge în insolvență, indiferent ce se va întâmpla la licitația de privatizare. Cred că investitorul strategic va opta pentru această procedură, fiind singura cale de a scăpa de niște active toxice“ 
– Remus Borza, reprezentantul Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica