Probleme, disensiuni si sperante inainte de summitul G20

Fondul Monetar International (FMI) a estimat recent ca Produsul Intern Brut (PIB) mondial ar putea inregistra in acest an prima comprimare de la al Doilea Razboi Mondial incoace, situata intr-un culoar cuprins intre –0,5% si –1%. Prin modul in care efectele cataclismului se produc in cadrul economiei mondiale, acesta constituie un catalizator al schimbarilor de putere din sistemul international. Distanta dintre ceea ce numim lumea dezvoltata si cea emergenta – de fapt, in linii mari, Occidentul si non-Occidentul – s-a redus pana la a nu mai conta deloc.

Cum au ajuns liderii G20 sa se ocupe de criza
G20 este un forum creat in 1999, dupa crizele din Asia si Rusia, pentru a reuni economiile dezvoltate si marile economii emergente: pe de o parte, Germania, Franta, Statele Unite, Japonia, Canada, Italia, Marea Britanie si, cu multa indulgenta, Rusia, care compun zona dezvoltata a economiei mondiale, iar pe de alta parte, Argentina, Brazilia, Mexic, China, India, Australia, Indonezia, Arabia Saudita, Africa de Sud, Coreea de Sud si Turcia, care compun zona emergenta a economiei mondiale, alaturi de reprezentanti ai Uniunii Europene, ai Fondului Monetar International si ai Bancii Mondiale. Tarile G20 reprezinta doua treimi din popu­latia planetei si aproape 90% din Produsul Intern Brut al acesteia. Pana anul trecut, reuniunile G20 au avut un caracter exclusiv tehnic, fiind rezervate ministrilor de Finante si guvernatorilor bancilor centrale, care discutau pe marginea unor agende pe care se aflau chestiuni bugetare si monetare legate de crestere, de comert si de energie. „Patentul“ transformarii G20 dintr-un for de discutie tehnica intr-unul de discutie politica ii apartine presedintelui francez Nicolas Sarkozy. Beneficiind si de greutatea pe care i-o conferea presedintia Uniunii Europene, pe care tara sa a detinut-o in ultimele sase luni ale anului trecut, liderul de la Elysee a reusit sa smulga acordul omologului sau american George W. Bush de a lua in discutie, intr‑un cadru oficial, reformarea sistemului economic international. Asa s-a ajuns la primul summit al G20, eminamente politic, anul trecut, pe 14 februrie, la Washington.

Primul summit la nivel inalt al G20
La Washington, liderii G20 si-au luat angajamentul de a relansa economia mondiala, propunand o reforma a sistemului financiar international. „Suntem de acord ca un raspuns politic extins, fondat pe cooperare macroeconomica, este necesar pentru a relansa cresterea“, se arata in declaratia finala. Totodata, a fost aprobat un „plan de actiune“ continand masuri „prioritare“ pentru ameliorarea supervizarii sistemului financiar. Au fost definite cinci campuri de actiune: revizuirea aspectelor de reglementare care exacerbeaza criza, armonizarea normelor contabile, ameliorarea transparentei pietelor de produse derivate, revizuirea practicilor de remunerare a conducerii bancilor pentru a evita asumarea unor riscuri excesive si „revizuirea mandatului, a guvernarii si a nevoilor de capital ale institutiilor financiare internationale“. Pentru a evita o repetare a crizei financiare, G20 vrea ca „orice actor, orice produs si orice piata sa fie supuse, in mod real, supravegherii“.

Un cataclism economic care rastoarna o ierarhie politica
Din noiembrie anul trecut, estimarile pesimiste au devenit certitudini. Fondul Monetar International (FMI) a estimat recent ca Produsul Intern Brut (PIB) mondial ar putea inregistra in 2009 prima comprimare de la al Doilea Razboi Mondial incoace, situata intr-un culoar cuprins intre –0,5% si –1%.
Economiile dezvoltate vor intra „intr‑o recesiune profunda“ in acest an, cu o comprimare a Produsului Intern Brut de 2,6% in Statele Unite si de 5,8% in Japonia, care se confrunta cu „un risc accentuat“ de deflatie, si de 3,2% in zona euro, in vreme ce economiile emergente vor cunoaste „ritmuri scazute de crestere“ – de 7,5% in China, 5,3% in India si 2,2% in Brazilia. Prin modul in care efectele cataclismului se produc in cadrul economiei mondiale, acesta constituie un catalizator al schimbarilor de putere din sistemul international. De fapt, distanta dintre ceea ce numim lumea dezvoltata si cea emeregenta – de fapt, in linii mari, Occidentul si non-Occidentul – s-a redus pana la a nu mai conta deloc. Puterea in urmatorul secol va fi mult mai uniform distribuita in sistemul international.

Factorul Obama
Desi invitat de catre George W. Bush, in calitate de presedinte ales, Barack Obama nu a participat la reuniunea de anul trecut de la Washington, lasandu-si astfel libertatea de a nu promite nimic celorlalti lideri ai lumii inainte de a-si lansa planul economic pentru America. O alegere cum nu se poate mai buna, daca este sa tinem cont de faptul ca programele propuse de catre administratia sa mizeaza pe deficite bugetare enorme si pe protectionism economic, doua elemente care nu puteau fi pe placul multora dintre participantii la discutie, care au pledat, inca de pe atunci, pentru respectarea disciplinei bugetare si neobstructionarea producatorilor straini.
Obama a dat de inteles ca Statele Unite sunt dispuse sa cheltuie enorm pentru redresarea propriei economii si foarte putin pentru a celei globale. Pozitia sa a fost cel mai bine exprimata chiar saptamana trecuta, in cursul primei sale conferinte de presa televizate. „Nu dorim sa ne trezim
in situatia in care anumite tari fac eforturi extraordinare, iar altele nu, in speranta ca, intr-un fel sau altul, eforturile celor dintai vor contribui la redresarea economiilor tuturor“, a spus presedintele american.

Cearta fostilor aliati
Drept raspuns, presedintele Eurogrupului, Jean-Claude Juncker, a precizat ca UE nu este pregatita sa majoreze programele de stimulare economica dincolo de pachetele de cheltuieli publice deja anuntate in acest sens, chiar daca SUA cer acest lucru. Mult mai dur a raspuns Mirek Topolanek, premierul Cehiei, tara care detine presedintia UE, intr-un discurs tinut chiar de la tribuna Parlamentului European. „Toti acesti pasi, aceste combinatii si durata lor constituie un drum catre iad. SUA au ales un drum gresit“, a spus Topolanek, referindu-se la deficitele asumate de SUA si la amploarea planurilor de salvare a companiilor financiare lansate peste Atlantic. „SUA vor avea nevoie de lichiditati pentru a finanta programele de stimulare a economiei si le vor gasi usor, pentru ca mereu se va gasi cineva care sa cumpere obligatiuni americane. Dar, oare, acest lucru va reabilita cu adevarat pietele?“, s-a mai intrebat Topolanek.

Ce vor nou-venitii in clubul marilor puteri
Departe de aceasta polemica din sanul Occidentului, economiile emergente vad in summitul G20 ocazia de a intra in prima linie a politicii mondiale. China, India si Brazilia au cerut in mod explicit cresterea puterii lor de decizie in cadrul Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale. „Daca se doreste ca Brazilia, India, China si Africa de Sud sa participe la efortul pentru redresarea economiei internationale, va trebui sa li se acorde o putere mai mare in cadrul institutiilor internationale“, a declarat Celso Amorim, seful diplomatiei braziliene, a carui tara, pana nu de mult, era asociata doar cu jucatorii sai de fotbal si cu dansatoarele de samba. Ca unul dintre marii exportatori ai lumii, Beijingul vrea garantii clare din partea partenerilor sai economici principali – europenii si americanii – ca produsele sale, ieftine, nu vor fi oprite, la intrarea pe pietele acestora, de bariere comeciale. Noul loc al Chinei in cadrul economiei mondiale este subliniat si de faptul ca anunturile privind lansarea masurilor de stimulare a economiei facute de liderii de la Beijing au adus mult mai mult optimism pe pietele bursiere – a se vedea cresterea indicilor de la Tokyo, Paris, Frankfurt, Londra si chiar New York – decat cele facute de liderii de la Washington. Brasilia a cerut, in subsidiar, solutii globale, parand sa sustina astfel initiativa americano-britanica a unui plan global de stimulare economica.

La ce sa ne asteptam
Cel mai onest raspuns la intrebarea „ce sa asteptam de la summitul G20“ este oferit de un oficial britanic, secretarul de stat pentru Afaceri Externe, Mark Malloch Brown. Acesta ne invita sa nu ne facem prea multe sperante. „Suntem in mijlocul unui fenomen vertiginos de distrugere a bogatiei mondiale, care nu se va opri in 2 aprilie. Miscarea de scadere se va perpetua mult mai departe“, a avertizat acesta. Desi a recunoscut existenta divergentelor de opinie dintre participantii la summit, Brown a lasat sa se inteleaga ca exista, totusi, si lucruri pentru care s-a ajuns la un numitor comun. „Va exista un anunt cu privire la finantele mondiale, dar acesta nu se va referi, probabil, la un efort national al marilor economii, pentru ca suntem deja la jumatatea drumului in aceasta directie“, a incheiat el.