E păcat, dacă tot am supraviețuit pandemiei, să murim acum pentru simplul motiv: că nu există masă lemnoasă pe piață pentru că prețul lemnului crește excesiv și materia noastră de bază este într-o criză artificială, susține șeful unei companii producătoare de mobilă, Daniel Egri.
„Este foarte clar că tot lemnul care se importa din Ucraina, Belarus și Rusia pentru industria lemnului care înseamnă și panouri nu mai există. Deci, toate aceste fabrici se vor aproviziona tot din materia primă internă, în condițiile în care și exportul crește pentru că este o criză la nivel european și este cerere”, a spus el.
Este clar că presiunea pe masa lemnoasă, cât se exploatează ea, este fantastică.
În condițiile astea, prețurile au crescut exagerat, nejustificat.
„Constatăm că există lemn în pădure, că există o creștere anuală care poate fi cuantificată, că avem un inventar național forestier care ne spune din 5 în 5 ani care este nivelul lemnului în pădure. Noi nu-l exploatăm pentru că suntem extrem de stresați de faptul că toată lumea ne acuză că se fură lemn în pădure, că se taie excesiv, că se rade pădurea. Sigur că sunt situații de genul ăsta, dar nu ne privește pe noi”, a explicat el, într-o conferință organizată de Asociația Producătorilor de Mobilă din România.
- Dacă polonezii știu să-și exploateze pădurea atât de inteligent și sustenabil, finlandezii fac același lucru, ce ne împiedică pe noi să facem lucrul ăsta?
„În condițiile în care energia și gazele naturale s-au scumpit este clar că majoritatea persoanelor fizice, mici întrerinderi, mici activități, pensiuni și alte spații se vor încălzi cu lemne de foc. Va crește presiunea asupra lemnului. Ajungem ca lemnul de calitate pe care noi să-l prelucrăm și să-i dăm valoare adăugată de 57%, să-l aruncăm pe foc, să-l ardem, să ne încălzim”, a explicat el.
În condițiile astea, spune producătorul de mobilă, dacă nu se scoate lemn suficient pe piață, omul simplu o să meargă să-și ia lemnul din pădure, că nu o să stea să-i înghețe copilul în casă.
- Chiar dacă am dori să exploatăm mai mult, nu avem infrastructură, drumuri de acces, tehnologie, capacități de exploatare. Cu alte cuvinte, în următoarele luni noi nu vom putea rezolva problema sub nicio formă.
Problema energiei și cum sunt afectați producătorii de mobilă: 7% s-au închis anul acesta
„Întrebarea e: Cum o să supraviețuim, dacă mai supraviețuim? Sunt extrem de multe firme, peste 7% cele producătoare de mobilă din România care în primele 6 luni și-au cerut insolvența sau au închis activitatea”, a mai arătat el.
- La toată problema lemnului se mai adaugă și problema energetică.
„Dacă plăteam 631 lei/MW în 2021, în 2022, datorită subvenției și compensării plătim 1000 de lei. Asta înseamnă o creștere de 60% care trebuie absorbită de produs, în costul produsului”, explică el.
- De la 1 septembrie o să fim susținuți doar la 85%. Diferența merge pe prețul pieței care astăzi este de 6.505 media la MW/h, față de 631 acum un an. Deci avem o creștere de 10 ori.
Înseamnă o creștere de 280% față de acum 2 ani.
„Ajungem să plătim pe energie 30% din costul de producție care înainte era 7%. Este inadmisibil. Pur și simplu nu ai ce să faci. Partenerii noștri, oricât ne-ar înțelege și știu de criza care e, fac comparație cu societăți partenere ale lor din alte țări”, a mai afirmat Egri.
Partenerii producătorilor de mobilă nu înțeleg de ce prețul în România e mai mare
Comparația cu Polonia (în care această industrie este cosndierată strategică și firmele au parte de tot felul de ajutoare n.r.) deja pentru mine devine obositoare, spune Egri.
- Parnenerii noștri, englezi, americani, francezi, chiar și comercianții din România care valorifică mobila românească ne compară cu importurile lor din Polonia: de ce același produs similar în Polonia, importat ajuns în România, este mai ieftin decât produsul românesc?
„Mă întreabă: Nu aveți tehnologizare, productivitate? Nu știți să vă organizați? Sunteți incapabili să faceți un produs competitiv la prețuri comparativ cu polonezii?
Răspuns: Da, astăzi suntem incapabili pentru că nu suntem susținuți. Nu avem facilitățile pe care le au producătorii din Polonia. Nu îi pasă nimănui de noi”, povestește Egri.
Mulți oameni din domeniu și-ar putea pierde locul de muncă, lucru ce se va simți și pe lanț
„Eu va trebui probabil, în decembrie, să le spun angajaților mei să stea acasă 1-2 luni până trece iarna. În primăvară să le spun că îmi pare rău, nu mai pot să îmi deschid activitatea pentru că partenerii mei au renunțat la noi și nu mai avem pentru cine produce și peste 200 de angajați își caută de lucru”, a spus el.
- Furnizorii mei de panouri, de sticlă, de peronerie, stofe, poliuretan, metal vor trebui să-și caute alți furnizori care nu știu care o să fie, că noi toți cu mobila suntem disperați.
- Impactul social va fi mult mai mare decât industria noastră și angajații noștri, că sunt și celelalte ramuri conexe.
- Noi n-avem niciun program Rabla, n-avem nimic.
Ce ar putea face statul român pentru a rezolva o parte din probleme
„Cel mai bun lucru pe care ar putea să-l facă statul român, cu lemnul puțin de pe piață, este să ne ofere un drept de preempțiune. Nu înțeleg de ce nu putem să oferim cu drept de preempțiune 3% industriei mobilei”, a spus el.
- Asta rezolvă 50% din toate problemele fabricilor de mobilă. Suntem sute de fabrici.
- Acest drept poate fi doar din lemnul proprietatea statului, gestionat de către Romsilva.
O problemă mare: companiile din energie refuză să reînnoiască contractele IMM-urilor din domeniu
„O altă problemă: firmele care încearcă să-și reînnoiască contractele la energia electrică acum în toamnă, majoritatea sunt IMM, sunt refuzate de către toți jucătorii din piață”, povestește Egri.
1. Fie nu primim niciun răspuns
2. Fie ni se spune că nu sunt interesați să semneze noi contracte.
- Explicația care ni se dă: Nu mai pot să se încurce cu IMM-urile pentru că prin programul de susținere, de compensare a energiei elecrice Guvernul nu le-a alocat banii din martie și n-au primit compensarea. Nu mai vor să lucreze cu IMM-urile în condițiile astea.
„Ce se întâmplă cu noi? Vom intra la furnizorul de utilități de ultimă instanță din zonă care are niște prețuri exorbitante, care ne duce la închiderea societății”, spune el.
- Mesajul este strigătul de disperare. Este momentul în care putem să salvăm o industrie sau să o distrugem.
„Avem pentru cine produce. Mi se reproșează că suntem mai scumpi cu 30% în România decât celelalte țări vecine. Începem activitatea de producție la prețuri mai mari decât concurenții noștri europeni. Asta ne face necompetitivi”, a mai afirmat Daniel Egri.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
