Integrarea europeana de dupa razboi inseamna si o deschidere a pietelor europene, prin inlaturarea vamilor.
Economii cu niveluri diferite de dezvoltare au cautat mereu protectie – firesc, in spatele vamii. Odata ce acestea au fost inlaturate, le-au mai ramas instrumentele monetare, in special cursul de schimb, care prin deprecierea propriei monede, a avut un efect favorabil pentru exporturi si in general pentru competitivitatea economica. Cursurile fixe, insa, in Eurosistem, au inlaturat si acest ultim instrument de protectionism. Ar putea fi posibil ca tarile mari in UE sa fie beneficiarii acestui sistem? Recent s-au pronuntat critic asupra excedentului comercial german si ministrul de Finante al Frantei, si renumitul analist economic Martin Wolf de la „Financial Times”. Dar care este elementul deficitar în acest angrenaj monetar? De unde provine legea acestei mecanici?

Mecanismul eurosistemului bazat pe cursuri fixe are la bază un concept de integrare monetară dezvoltat de Walther Funk, ultimul guvernator şi Emil Puhl, vice-guvernator al Băncii Centrale a Reichului. E. Puhl a dezvoltat şi favorizat un sistem de cliring multilateral între Germania şi ţările europene. Astfel, am putea chiar vorbi despre elemente comune specifice unei „mecanici a soldurilor” la nivelul zonei euro şi sistemul de cliring german. Walther Funk a precizat că succesul unui sistem monetar european depinde, în primul rând, de practicarea unor cursuri de schimb fixe. Aşa cum precizează Walther Funk, doar un comerţ european bazat pe cursuri fixe este în măsură să asigure Germaniei un excedent comercial, scutind economia germană de deprecierile valutare ale partenerilor comerciali. Totodată, Funk a evidenţiat că modelul de cursuri fixe reprezintă un pericol inflaţionar pentru Germania, fapt pentru care s-a impus necesitatea ca ţările partenere să adopte criteriile germane de stabilitate. Aceste criterii de stabilitate, care se regăsesc astăzi sub numele inofensiv de „criterii de la Maastricht”, se concretizează într-o gamă vastă de măsuri fiscale impuse guvernelor pentru a reduce inflaţia şi deficitul bugetar. Citește mai departe comentariul lui Radu Golban pe Standard.ro