Altfel, nu se poate explica atitudinea prim-ministrului, a preşedintelui şi a tuturor celor care susţin că nu mai pot să guverneze cu Dan Nica vicepremier. Nu că domnul Nica ar fi strălucit. L-am criticat atunci când a ieşit cu ideea impozitului Robin Hood pe profitul băncilor comerciale - o astfel de idee nu face decât să grăbească umplerea cu pierderi a bilanţurilor de acasă şi exportul de profit al băncilor care sunt fiicele unor entităţi bancare europene.
Până la urmă, ce nu poate să facă domnul Boc din cauza domnului Nica? Nu poate să scoată ţara din criză? Ce nu poate face ministrul Finanţelor din cauza domnului Nica? Nu poate să atingă ţinta de deficit asumată iniţial şi de aceea ajunge la deficit mai mare de 7%? Ce nu poate face preşedintele din cauza lui Nica? Eu cred că domnul Nica este o miză prea mică într-un moment-cheie atât de puternic - România a înregistrat cea mai puternică majorare a lipsei de performanţă bugetară, simultană cu o cădere economică dramatică. În plus, România are “pe ţeavă” un împrumut de eurobonduri. Atâta vreme cât ne certăm mai mult acasă şi amplificăm percepţia de instabilitate politică într-o ţară aflată nu pe marginea prăpastiei, ci deasupra ei, se întâmplă un singur lucru: creşte preţul datoriei.
Eurobondurile. Nu este exclus ca preţul pentru cele până la 1,5 miliarde de euro pe care vrem să le împrumutăm să se majoreze, poate cu două puncte procentuale. Adică, pentru cinci ani, costuri suplimentare de peste 150 milioane de euro. Le plăteşte domnul Boc? Sau domnul Băsescu? Sau domnul Nica? Leul. Îmi place că se întăreşte. Dar are motive? Ba din contră, teoretic are motive să se deprecieze: tensiunea politică se amplifică, deficitul bugetar se majorează (ceea ce înseamnă exces de lei pe piaţă, adică tocmai depreciere).
În plus, leul este cerut semnificativ (dovadă: ratele de dobândă din piaţa monetară, acolo unde băncile se împrumută între ele, care s-au majorat pe termen scurt la mai mult de 11%, iar la o săptămână - la peste 10,5%). Poate greşesc, pentru că nu am toate informaţiile necesare, dar începutul lui octombrie 2009 seamănă suspect de mult cu octombrie 2008 - celebrul atac speculativ asupra leului. Mai întâi întărire a leului, apoi colectare de lei (pentru că în urmă cu un an speculatorii au rămas fără lei), după care, un eventual atac. Poate greşesc.
Mai apare ceva: atunci, semnalul a fost dat de iraţionalitatea parlamentarilor, care au majorat salariile profesorilor cu 50% fără să le-o ceară nimeni. Adică am avut trăgaciul acasă. Acum, semnalul poate fi dat de cearta pe remaniere, repet, în condiţiile în care nimeni nu poate spune că Guvernul nu poate limita efectele crizei doar din cauza unui ministru.
Şi, ca să nu uităm de unde a început, vă reamintesc: Boc Emil a zis că-l remaniază pe Nica Dan pentru că a crescut infracţionalitatea şi, prin urmare, nu a respectat programul de guvernare. Dar Guvernul în ansamblu? Vă reamintesc programul: reducere a deficitului bugetar la 1,7% (şi va fi peste 5% la sfârşitul lunii septembrie), reducere a cheltuielilor cu salariile bugetarilor cu 20% (şi ele s-au majorat cu peste 10%), scădere a cheltuielilor cu bunuri şi servicii cu 15% (şi au scăzut numai cu 0,9%). Nu cumva întreg Guvernul este vecin îndepărtat cu programul de guvernare?
> Radu Soviani este redactor-şef al Business Standard. De asemenea, este realizator, editor şi prezentator al The Money Channel.
