Care au fost fricile noastre legate de primele şase luni? Că economia va scădea mai brusc decât am putea previziona, că, din pricina anului electoral, parţial, şi a competenţei reduse, în principal, cheltuielile bugetare nu vor fi restructurate, că veniturile nu vor fi atât de mari pe cât le-am estimat, prin urmare, deficitul bugetar va creşte, iar statul îl va acoperi, împrumutându-se din ce în ce mai mult şi împuţinând bazinul de bani disponibil şi sectorului privat. Că, din pricina majorării cheltuielilor de natură salarială, statul va continua să taie din banii de investiţii sau că, deşi contribuţiile de asigurări sociale au fost majorate, ele nu vor fi de natură să compenseze scăderile de venituri aferente declinului economic doar într-o mică măsură sau deloc.

Şi atunci, devine tot mai clar că execuţia bugetară la şase luni reprezintă, în fapt, “suma tuturor fricilor”. Ministerul de Finanţe a anunţat că s-a încadrat în ţintele agreate cu Fondul Monetar Internaţional - în principal, ţinta cantitativă de deficit bugetar de 2,73%. Cum am atins această ţintă? La mustaţă.

Execuţia comunicată de Ministerul de Finanţe arată deficit de 2,71% pentru primele şase luni ale anului, respectiv 14,383 miliarde de lei faţă de ţinta asumată prin acord, de 14,508 miliarde de lei. Adică, dacă am fi avut cheltuieli mai mari cu 125 milioane de lei, adică mai puţin de 30 milioane de euro, am fi ratat ţinta şi am fi fost consideraţi derapaţi din acord. Este o practică mai veche de a mistifica deficitul, prin sutarea unor cheltuieli aferente unui trimestru în cel următor, şi vom vedea dacă FMI, care şi-a manifestat flexibilitatea, va fi de acord că pensiile, salariile sau ajutoarele maternale plătite cu întârziere şi cuantificate drept cheltuieli ale lunii iulie, în loc de costuri aferente lunii iunie, sunt de natură să ne păstreze în limitele acordului. Sau cum priveşte FMI faptul că Ministerul de Finanţe ar fi trebuit să plătească Fondului Proprietatea 532,7 milioane de lei (126 milioane de euro), sumă aferentă unor acţiuni subscrise, dar neachitate. Deocamdată, semnalele pe care le dă economia sunt următoarele:

Consumul descreşte dramatic - dovadă, scăderea încasărilor din TVA cu mai mult de trei miliarde de lei. Nici majorarea contribuţiilor de asigurări sociale, în vigoare din acest an, nu ajută, întrucât încasările din CAS-uri au scăzut cu 0,3% faţă de primele şase luni ale acestui an. Prin urmare, deşi impozitul pe venit s-a majorat nominal (cu 8,2%), acesta, ca şi taxele sociale, se încasează de la mai puţini salariaţi - de vină fiind şomajul în creştere. Iar pentru că banii nu ajung, se realocă. De unde? De la cheltuielile de capital, care ar trebui să fie motorul revigorării economice. Pe primele şase luni, cheltuielile de capital sunt mai mici cu 16% faţă de perioada ianuarie-iunie 2008.

Şi încă ceva. Procentajul de deficit bugetar, de 2,71% din PIB, este estimat încă pe vechea prognoză de Produs Intern Brut (531,3 miliarde de lei). Întrucât primul semestru a fost mai prost decât aşteptările, atunci când vom avea o nouă prognoză de deficit, corespunzătoare unei căderi economice mai mari de şase procente din PIB, vom vedea şi cum procentajul de deficit urcă simţitor.

Radu Soviani este noul redactor-şef al Business Standard. De asemenea, este realizator, editor şi prezentator al The Money Channel.