România reușește să păstreze un loc fruntaș într-un clasament în care nimeni nu și-ar dori să fie: este statul membru al Uniunii Europene care alocă cei mai puțini bani publici pentru cercetare și dezvoltare raportat la populație. Mai mult, este singura țară din UE în care bugetul total destinat cercetării a scăzut în ultimul deceniu.
În 2025, România a prevăzut doar 18,8 euro pentru cercetare și dezvoltare pentru fiecare locuitor. Media europeană a fost de 288,9 euro. Diferența este uriașă: România alocă de peste 15 ori mai puțin decât media UE.
Și mai grav este că situația nu reprezintă rezultatul unei perioade dificile de un an sau doi. În timp ce aproape toate statele europene și-au majorat constant investițiile în cercetare, România a mers în direcția opusă.
Europa investește tot mai mult în cercetare
Guvernele statelor membre au prevăzut în 2025 aproximativ 130,2 miliarde de euro pentru cercetare și dezvoltare, față de 81,1 miliarde de euro în 2015. În zece ani, bugetele publice pentru cercetare au crescut astfel cu 60,5%, conform 2eu.brussels.
În același interval, suma alocată pentru fiecare european a urcat de la 183,2 euro la 288,9 euro.
România nu doar că nu a ținut pasul, ci a redus finanțarea. Alocarea pe locuitor a scăzut de la 20,8 euro în 2015 la 18,8 euro în 2025, ceea ce înseamnă o reducere de 9,6%.
La nivelul bugetului total, scăderea este de 13,1%. România este singurul stat membru care a înregistrat o asemenea evoluție negativă.
România, la ani-lumină de liderii europeni
Diferența față de statele aflate în fruntea clasamentului este greu de ignorat.
Luxemburg a alocat 917,2 euro pentru fiecare locuitor, de aproape 49 de ori mai mult decât România. Danemarca a ajuns la 627,1 euro, Germania la 553,5 euro, Austria la 527,4 euro, iar Țările de Jos la 513,4 euro.
Chiar și statele care porneau de la niveluri reduse au făcut progrese spectaculoase.
Bulgaria a crescut finanțarea pe locuitor de la 15,5 euro în 2015 la 92,3 euro în 2025. Letonia a ajuns de la 23,5 la 104,3 euro, Slovenia de la 77,5 la 304,3 euro, iar Lituania de la 41,7 la 138 de euro.
Cu alte cuvinte, chiar și vecinii europeni care în urmă cu zece ani aveau probleme similare au reușit să își majoreze masiv investițiile în cercetare. România a făcut exact invers.
Nici raportarea la PIB nu ne salvează
La nivelul UE, bugetele publice pentru cercetare au reprezentat în 2025 aproximativ 0,69% din PIB, față de 0,66% în 2015.
Creșterea este modestă, dar direcția este clară: cercetarea a primit mai mulți bani într-o economie europeană care încearcă să își consolideze competitivitatea tehnologică.
În România, ponderea a scăzut cu 0,17 puncte procentuale în aceeași perioadă, cea mai mare reducere din Uniunea Europeană.
Doar 12 state membre și-au majorat ponderea finanțării pentru cercetare în PIB. Slovenia a avut cea mai mare creștere, de 0,50 puncte procentuale, urmată de Bulgaria, Estonia, Letonia și Germania.
România se află, din nou, la celălalt capăt al clasamentului.
Europa investește în tehnologie, România reduce banii
Diferența nu este importantă doar pentru statisticile europene. Cercetarea și dezvoltarea reprezintă una dintre principalele surse ale competitivității economice pe termen lung.
În UE, cercetarea asociată producției industriale și tehnologiei a primit în 2025 o finanțare de 9,5% din totalul bugetelor publice pentru cercetare. Alocarea pe locuitor pentru această categorie a crescut cu 51,1% în ultimul deceniu.
Germania a ajuns la 68,4 euro pe locuitor pentru cercetarea din zona producției industriale și tehnologiei, de peste două ori media europeană.
În România, problema nu este doar nivelul redus al finanțării, ci și faptul că tendința este descendentă.
Într-o perioadă în care Europa încearcă să reducă dependența de tehnologiile dezvoltate în Statele Unite și Asia, să dezvolte inteligența artificială, semiconductorii, industria aerospațială și tehnologiile energetice, România continuă să trateze cercetarea ca pe o cheltuială care poate fi amânată.
Recordul României este unul greu de explicat
Datele Eurostat arată o situație paradoxală.
România este una dintre economiile europene care au beneficiat în ultimii ani de fonduri europene importante pentru digitalizare, infrastructură și dezvoltare. Cu toate acestea, atunci când vine vorba despre finanțarea publică proprie a cercetării, țara a ajuns ultima în UE.
Problema nu este doar că România investește puțin. Problema este că, în ultimii zece ani, aproape toate celelalte state membre au înțeles că cercetarea trebuie finanțată mai mult, în timp ce România a redus alocările.
Această diferență se poate transforma în timp într-un dezavantaj economic. Laboratoarele, universitățile, institutele de cercetare și companiile care dezvoltă tehnologii noi au nevoie de finanțare predictibilă și de programe pe termen lung. Fără acestea, cercetătorii pleacă, proiectele se opresc, iar companiile sunt obligate să importe tehnologie în loc să o dezvolte.
Cercetarea nu înseamnă doar laboratoare
Bugetele analizate de Eurostat nu se referă exclusiv la cercetarea realizată de institutele publice.
Banii pot ajunge la universități, companii, organizații nonprofit sau organisme internaționale și pot finanța proiecte din domenii foarte diferite.
La nivel european, cea mai mare parte a finanțării publice din 2025 a mers către avansarea generală a cunoașterii. Producția industrială și tehnologia au primit 9,5%, sănătatea 6,7%, apărarea 5,8%, iar explorarea și utilizarea spațiului 5,5%.
Tocmai aceste domenii sunt însă cele în care se va decide o parte importantă din competitivitatea economică a Europei în următoarele decenii.
Un clasament în care România nu își permite să fie ultima
Cifrele spun, în esență, o poveste simplă: Europa a mărit semnificativ finanțarea publică pentru cercetare în ultimii zece ani. România a redus-o.
Media europeană este de 288,9 euro pe locuitor. România este la 18,8 euro.
Luxemburg investește aproape 49 de ori mai mult pe locuitor. Germania, aproape de 30 de ori mai mult. Danemarca, de peste 33 de ori mai mult.
Iar Bulgaria, care în 2015 pornea chiar de la un nivel mai mic decât România, a ajuns în zece ani la o alocare de aproape cinci ori mai mare pe locuitor.
Este unul dintre acele clasamente în care România nu mai poate invoca simplul argument al decalajului față de Occident. Pentru că și țările care au pornit din urmă au accelerat.
România, în schimb, a rămas în urmă și a mers înapoi.
