România, prinsă între trei crize energetice. Debitul Dunării scoate la iveală vulnerabilități vechi

România se confruntă simultan cu trei crize energetice care se alimentează reciproc: explozia prețurilor la petrol și gaze provocată de conflictul din Golf și blocarea Strâmtorii Ormuz, tensiunile din bazinul Mării Negre, unde infrastructura energetică a devenit țintă militară, și scăderea alarmantă a debitului Dunării, care pune presiune asupra funcționării Centralei Nucleare de la Cernavodă.

Problema nu este lipsa resurselor, ci întârzierea deciziilor strategice. În urmă cu un deceniu, România avea unul dintre cele mai solide mixuri energetice din regiune: gaze în Marea Neagră, două reactoare nucleare, hidrocentrale, cărbune și rafinării moderne. Între timp, state precum Bulgaria și Grecia au avansat mai rapid prin investiții în stocare, interconectări și noi capacități de producție, în timp ce România a rămas în urmă la capitolul infrastructură și proiecte strategice.

Trei riscuri majore

Primul risc este cel al carburanților. Prețul motorinei a depășit 10 lei pe litru, iar România se află printre statele europene cu cele mai mari creșteri ale prețurilor. În plus, stocurile europene de motorină sunt la niveluri foarte reduse, ceea ce poate amplifica problemele în lunile următoare.

Al doilea risc privește energia electrică. Seceta și temperaturile ridicate reduc producția hidro, iar debitul Dunării a coborât aproape de minimul istoric. Unitatea 1 de la Cernavodă a fost oprită, iar autoritățile au luat în calcul inclusiv oprirea Unității 2. Solicitarea Guvernului ca populația să reducă consumul în orele de vârf arată cât de tensionată este situația.

Al treilea risc este vulnerabilitatea sistemului nuclear. Cele două reactoare de la Cernavodă produc aproximativ 40% din energia electrică a României, însă dependența lor de nivelul Dunării scoate în evidență un risc hidrologic insuficient luat în calcul până acum.

Neptun Deep, întârzierea care costă

Una dintre cele mai importante erori strategice rămâne amânarea exploatării gazelor din perimetrul Neptun Deep. Modificarea legislației offshore din 2018 a determinat retragerea ExxonMobil și a întârziat cu aproximativ cinci ani începerea producției.

Dacă proiectul ar fi fost lansat la timp, România ar fi intrat în actuala criză cu aproximativ 8 miliarde de metri cubi de gaze produse anual, cu importuri mult mai mici și o poziție mult mai puternică pe piața regională. În schimb, țara se confruntă simultan cu presiuni asupra petrolului, gazelor, energiei electrice și producției nucleare.

Criza actuală arată că vulnerabilitățile energetice ale României nu au fost create de evenimentele din 2026, ci doar scoase la suprafață de acestea. Lipsa unor decizii strategice luate la timp transformă astăzi o serie de probleme gestionabile într-o criză cu implicații economice și de securitate.