Este posibil sa-i vedem pe capitalistii autohtoni, care au cumparat fabrici si uzine la preturi derizorii, in urma unui asa-zis program de privatizare in masa, transformandu-le acum in spatii de birouri sau resedinte luxoase. Trecerea "industriasilor romani" prin economia nationala nu va lasa alte urme decat ruinele unor banci si monstri industriali. Contributia lor la procesul de dezindustrializare a tarii este completa.
Insa trebuie sa vedem si partea plina a paharului. Iesirea primului val de afaceristi postdecembristi pe tusa lasa loc liber unui nou val de tineri antreprenori. Afacerile abandonate sunt ori preluate de companii straine, cu experienta in domeniu, ori predate unei noi generatii de manageri romani. Febra terenurilor si a constructiilor nu este neaparat nociva pentru economia romaneasca. Insa cand aceasta se reflecta in statistica poate conduce la interpretarea gresita a unor indicatori.
Menirea principala a investitiilor straine este de a contribui la reducerea deficitului de cont curent si cresterea competitivitatii economiei. Insa cand o mare parte dintre aceste fluxuri financiare se indreapta spre imobiliare, efectul nu este cel scontat. Fondurile de investitii vin, cumpara, construiesc si apoi ies, marcandu-si profitul.
De regula, capitalul inmultit nu mai este reinvestit pe aceeasi piata, ci se orienteaza spre alte piete unde pot obtine cea mai buna rata de profit. Iata de ce, pe termen scurt, o anumita parte din finantarea deficitului de cont pare a fi acoperita de investitiile straine. Reversul medaliei este ca, pe termen mediu, aceste investitii contribuie la adancirea deficitului de cont curent si la erodarea competitivitatii economiei. Este paradoxul dezvoltarii axate pe cresterea consumului si a fortarii investitiilor peste nivelul acceptabil al economiei.
