Ma intreb daca la nivel inalt interlocutorii lui Sarkozy isi dau coate si zambesc pe la colturi in ceea ce priveste alegerea presedintelui. Sa fim seriosi! Parca JF Kennedy, unul dintre cei mai iubiti presedinti americani, nu ar fi avut o aventura - de data aceasta chiar extraconjugala - cu fascinanta Marilyn Monroe. Si ambii au ramas legende. La o adica, francezii nu au parut interesati de astfel de aspecte - si contracandidatul lui Sarkozy avusese o viata personala cel putin tumultoasa - si bine au facut. Ma indoiesc ca tabloidele franceze au facut mai mult decat a-i amuza pe cititori, nicidecum a le crea o opinie electorala. La noi, natiunea traieste - alimentata de presa, evident - din scandalurile de tip personal, care au loc intre sau cu politicieni. La noi inca se voteaza pe criterii de tip “e frumos”, “ii sta bine la televizor” sau “are o nevasta frumoasa”.
Adevarul este, sunt convinsa, ca Sarkozy este privit ca un excentric in multe locuri din Europa. Niciodata, sau poate doar peste multi ani, nu vom putea accepta ca viata personala a unui politician nu are nicio legatura cu performantele sale in postul pe care il ocupa. Nu imi dau cu parerea asupra activitatii francezului “la job”. Sunt destuli analisti si cunoscatori care sa faca asta. Spun doar ca iata, avem un om care nu vinde o imagine. Nimic, dar absolut nimic - orice post ai detine sau oricare ar fi miza - nu justifica minciuna fata de ceilalti, imaginile create doar pentru ca “asa trebuie sa fie” sau, mai mult, nefericirea celor implicati. Din pacate, insa, in cazul politicienilor “excentrici”, viata personala nu se mai asociaza niciodata cu notiunea de “privat”. Asa i s-a intamplat si presedintelui Basescu, asa vor pati si urmatorii cativa candidati, pana ce vom intelege - poate ajutati si de mijloacele de comunicare - ca nu haina, mai ales cea prezidentiala, il face pe om.
