Acest plan de afaceri nu este nimic altceva decat un scenariu in care crezi si care ar trebui sa se transforme in realitate. Sunt multe elemente-cheie de care trebuie sa tii cont, si de aceea trebuie sa ai o doza mare de realism, combinata cu putin pesimism.
In general, este bine a se construi “the worst case scenario”. Daca aceasta constructie incepe “bottom up”, adica de la profit catre veniturile necesare obtinerii acestuia, avem o abordare corecta. Se vorbeste foarte mult despre productivitate sporita, pentru ca salariatii sa aspire la venituri mai mari. Aceasta productivitate nu inseamna altceva decat venituri cat mai mari, cu resursa umana cat mai redusa, mai ales cand aceasta devine tot mai scumpa.
Investitiile straine asteptate sa vina cat mai mult in Romania iau in calcul in mod special costul mai redus cu forta de munca, dar nu stiu ca aceasta forta este ieftina pentru ca nu stie sa munceasca eficient si mult. Cu eficienta vin si banii, dar cu volumul de munca ar trebui sa venim noi.
Preturile din piata, mai mult sau mai putin, s-au echilibrat cu cele din Europa, dar eficienta si munca lasa de dorit. Cei care aleg sa lucreze intr-o alta tara pentru un castig mai mare intra intr-un sistem in care trebuie sa se inscrie si sa raspunda pozitiv cerintelor acestuia. Sunt aceiasi oameni care castigau mai putin in Romania si mai mult in alte piete.
Cum e posibil? Ajungem sa ne intrebam daca sistemele difera, si evident ca da. Daca am acomoda tot timpul volumele de afaceri cu nivelul fortei de munca, am incepe si noi sa functionam mult mai eficient.
Pentru aceasta, insa, avem nevoie de o abordare in general pesimista, pentru a avea rezultate peste asteptari.
