Institutul de consultanţă imobiliară SGA România a publicat astăzi primul raport din anul 2007 cu privire la piaţa de real estate din ţara noastră.  Studiul conţine secţiuni, precum România, o piaţă imobiliară imprevizibilă şi atipică, Bucureşti, marele blonav al Europei sau Mediul de afaceri imobiliare, domeniul incoerenţei. SGA România a mai luat în discuţie şi zona metropolitană a Capitalei, precum şi posibile soluţii pentru locuinţe mai ieftine.

Potrivit studiului realizat de SGA România, ţara noastră avea în urmă cu doi ani o piaţă imobiliară locală, unde resursele erau estimabile şi gradul de predictibilitate era relativ ridicat. În acele condiţii, realizarea unei prognoze în procente era posibilă, chiar dacă nu şi recomandabilă. Astăzi, când tot ceea ce se mişcă depinde de finanţări ce provin de la vânzătorii de bani şi când suntem doar un participant la o piaţă imobiliară globalizată, predictibilul scade în mod evident. Orice previziune în detalii şi procente este nu doar hazardată, ci şi lipsită de suport, şi, până la urmă, primejdioasă, spun autorii raportului.

SGA atrage atenţia şi asupra faptului că Bucureştiul nu are un centru-sanctuar, iar acest fapt face ca sindromul de oraş suprasolicitat să se menţină şi să se agraveze aproape cu fiecare zi ce trece. Ipoteza că Piaţa Victoriei va putea deveni spaţiu emblematic este credibilă, dar, în acelaşi timp, este aproape inaplicabilă. Asta din pricina lipsei unei strategii realiste de dezvoltare a oraşului. În acest context, noile construcţii par doar nişte petice într-un ansamblu urbanistic pestriţ, iar proiectele futuriste, precum pasajele supraterane şi construcţiile mamut, intră în disonanţă cu un Bucureşti caracterizat de case mărunte şi vile cu un stil arhitectural burghez.

Într-un oraş dezvoltat haotic, masacrul urbanistic continuă. Studiul SGA prezintă cazul Parcului Jianu, cunoscut mai bine drept Cartierul Primăverii. Aici, creşterea numărului de locuinţe, apariţia de sedii de bănci ori companii şi deschiderea a numeroase restaurante, au făcut să dispară ceea ce era cândva un concept orăşenesc autohton. Fenomenul este amplificat de alte proiecte ce au primit girul municipalităţii. Zgârie norilor, spre exemplu, sunt total inadecvate în viziunea Institutului de consultanţă imobiliară. Autorii raportului spun că, în încercarea de a valorifica la maximum suprafeţe mici de pământ, dezvoltatorii uită, în primul rând, de riscul seismic ridicat la care Bucureştiul este expus.

O altă problemă cu care se confruntă România este absenţa unei baze statistice la nivelul pieţei imobiliare. În aceste condiţii, estimările procentuale nu sunt sustenabile. SGA România dă exemplul evoluţiei chiriilor. Atunci când se spune că acestea au crescut cu 18%, afirmaţia nu se bazează pe nimic, deoarece mai bine de trei sferturi din închirierile de la bloc nu sunt cunoscute decât de proprietar şi de chiriaş şi nu se fiscalizează. În Franţa, de pildă, Camera Norarilor Publici este obligată să comunice trimestrial numărul tranzacţiilor realizate şi valoarea medie a acestora, pe diferite categorii. În România, însă, notarii nu au făcut decât să stabilească un preţ minim pentru fiecare sector al pieţei imobiliare.
Primul raport lansat de SGA România în 2007, spulberă iluzia scăderii preţurilor la locuinţe, atâta vreme cât nu există o strategie centralizată în această direcţie. În numai doi ani, creşterile de preţ pentru apartamentele de pe piaţa populară din Capitală au fost de peste 250%. În restul municipiilor, majorarea a fost cuprinsă între 100 şi 200%. Un fenomen similar nu s-a petrecut în niciun alt stat din Europa şi mai ales într-un interval de timp atât de scurt. Totuşi, soluţii ar fi existat. Transformarea CEC-ului într-o bancă pentru locuinţe populare ar fi putut fi una dintre ele, susţin cei de la Institutul de consultanţă imobiliară.

O altă iluzie tratată în studiul SGA este cea legată de câştigurile obţinute de pe urma tranzacţiilor cu terenuri şi imobile din zona metropolitană. Febra căutărilor de petice de pământ, indiferent cât de mici, s-a tradus în creşteri neverosimile de preţuri, mai ales la terenurile cu destinaţie agricolă. Fenomenul Caritas face ca mulţi români să spere că vor obţine profituri de zeci, chiar sute de ori mai mari pentru proprietăţile pe care le deţin ca urmare a dezvoltării zonei. Himera este susţinută şi de recenta aderare la Uniunea Europeană. Astăzi, mulţi dintre români contează pe o dezvoltare a Bucureştilor, în virtutea investiţiilor străine aduse de integrare. Însă uită că, faţă de acum 7-8 ani, când aproape 80% din banii veniţi în ţara noastră treceau prin Capitală, filtrându-se aici, diversificarea plasamentelor regionale a crescut în proporţii incredibile şi se va dezvolta cu certitudine în această direcţie. Mai mult, chiar, integrarea este posibil să aducă şi un dezastru social. Mulţi dintre românii ce nu pot pleca la muncă în străinătate vor fi atraşi de mirajul Bucureştiului, în speranţa unui trai mai bun. Istanbulizarea Capitalei va crea o criză de locuinţe mult mai acută decât în prezent şi ar putea duce la apariţia de mici sate periurbane. Potrivit raportului, dacă acest lucru se va întâmpla, pseudo-dezvoltările urbate ar intra în discordanţă cu marele proiect metropolitan anunţat de municipalitate.