Agonie în zona euro: Spania plânge după ajutor. E însă Germania dispusă s-o asculte?

Pe măsură ce problemele se acumulează, administraţia prim-ministrului Mariano Rajoy, instaurată acum cinci luni, este sub asediu. Oficialii se tem să dea declaraţii, de teamă să nu fie înlăturaţi. Politicienii se contrazic între ei. Planurile se schimbă de la o zi la alta. Pieţele financiare sunt nesigure. Atmosfera încărcată de pe holurile ministerelor e aproape palpabilă.

 

Cea mai recentă gafă: după ce au insistat timp de săptămâni întregi că una din cele mai mari bănci ale ţării, Bankia, nu are nevoie de fonduri suplimentare, miniştrii au lansat bomba vinerea trecută, când au anunţat că au o gaură de 23 de miliarde de euro în conturi. Încă se mai aşteaptă explicaţii din partea lor legat de modul în care vor face rost de bani, având în vedere că deja se chinuie să acopere o imensă datorie naţională.

 

Dacă stai să îi asculţi pe guvernanţii spanioli, toţi ceilalţi se înşală: Spania a făcut mult timp tot felul de excese, iar acum trece printr-o perioadă grea, dar necesară, de ajustare a fondurilor, de reducere a cheltuielilor şi de creştere a competitivităţii. Se face tot ceea ce trebuie. Guvernul lui Rajoy este serios, dedicat şi se bucură de majoritate parlamentară.

 

Oficialii spun că străinii nu înţeleg că Spania şi-a mărit exporturile mai mult decât oricare altă ţară din Europa în ultimii trei ani, că a reformat piaţa muncii, că a redus costurile de producţie şi a prezentat transparent problemele băncilor, care au acordat prea multe împrumuturi pentru a putea finanţa o imensă bulă imobiliară ce stă acum să se spargă.

 

Acum, spun miniştrii, Madrid nu are nevoie decât de timp şi de puţin ajutor din partea partenerilor europeni pentru a reuşi să depăşească cea mai acută fază a crizei şi pentru ca reforma să înceapă să funcţioneze.

 

Nu mai sunt nici idei, nici timp

Din păcate, nu mai e timp. În ciuda propunerilor recente venite de la Bruxelles, propuneri în urma cărora Rajoy ar putea obţine ceea ce vrea, Germania - finanţatorul principal al Europei – este de fapt cea care trebuie să îndeplinească dorinţele Spaniei.

 

Deponenţii spanioli sunt agitaţi. Presa vorbeşte despre faptul că oamenii nu ştiu cum să procedeze în legătură cu banii lor şi că au nevoie de sfaturi în acest sens. Se spune că bogaţii şi-ar muta banii în conturi mai sigure din Londra, Germania sau Franţa. Agenţii imobiliari londonezi Savills and Knight Frank spun că numărul cumpărătorilor spanioli a crescut cu 14-21% în aprilie, comparativ cu media ultimelor şase luni.

 

Mai sunt probleme şi pe alte planuri. Cei mai mulţi investitori se ţin la distanţă din cauza datoriilor Spaniei, iar guvernului îi va fi tot mai greu să refinanţeze datoria de 98 de miliarde de euro şi să mai găsească alte 52 de miliarde de euro pentru a finanţa deficitul de anul acesta.

 

Consumatorii nu mai fac cumpărături masive, încercând să reducă cheltuielile, iar împrumuturile costisitoare ale Spaniei au devenit o obsesie naţională de când a început criza. Guvernul e conştient că situaţia e critică. Se pare că Rajoy a cerut Berlinului şi Bruxellului ca BCE să garanteze toate depozitele bancare din zona euro pentru a preveni falimentul băncilor, însă BCE e circumspectă faţă de această propunere.

 

Comunicarea

În plus, Rajoy e privit, la rândul lui, cu circumspecţie de către presa locală şi de către bancheri. Ministrul în vârstă de 56 de ani, la fel ca şi mulţi dintre colegii săi, vine din partea provincială a Spaniei, nu are experienţă în relaţiile internaţionale, are mari lacune în ceea ce priveşte cunoştinţele financiare şi vorbeşte prost engleză.

 

Pe reprezentanţii pieţelor financiare i-a înspăimântat luni, la o conferinţă de presă organizată în grabă, lipsa de claritate cu care premierul a explicat cum va finanţa datoriile Bankia, precum şi faptul că Rajoy a insistat că băncile spaniole nu au nevoie de fonduri suplimentare. Sursele guvernamentale s-au declarat dezamăgite de faptul că presa nu a reuşit să înţeleagă "mesajul clar" al lui Rajoy.

 

Analiştii străini cred că guvernul de la Madrid riscă foarte mult dacă presupune că Germania şi BCE vor face într-un final "ceea ce trebuie" şi vor veni în ajutorul Spaniei. Iar asta pentru că Berlinul merge pe acum pe politica austerităţii, invitând ţările din Europa de sud aflate în criză să facă acelaşi lucru pe care l-au făcut în ultimii 10 ani: reforme structurale pentru a îmbunătăţi competitivitatea economică, o disciplină puternică în ceea ce priveşte cheltuielile şi reducerea împrumuturilor.

 

Cu toate astea, diplomaţii, oficialii şi bancherii de la Madrid cred că Spania este "prea mare pentru a eşua". E de neconceput, cred ei, să îţi imaginezi zona euro fără cea mai mare a patra sa forţă economică. Viitorul Spaniei se află în strânsă legătură cu viitorul Europei, aşa că poate Germania se va răzgândi şi va permite BCE să sprijine Spania.

 

Ce nu iau în calcul este că în luna noiembrie a anului trecut, Franţa şi Germania au discutat în secret un nou plan: de a alcătui o zonă euro mai mică, alcătuită din naţiuni puternice care să se implice mai mult economic, conform Reuters.

 

"Ei cred că Spania e o ţară foarte importantă, o zonă crucială e Europei", spune un consultant bancar la Madrid. "Dar uită că pentru nemţi, Spania e o ţară minoră comparativ cu Grecia şi Italia".