Joia trecuta, Comisia pentru finante din Senat, care l-a audiat pe Geithner, aprobase numirea acestuia, in pofida criticilor formulate de republicani pe tema unor greseli din trecut privind declararea veniturilor. Aceeasi comisie, ce trebuie sa dea dovada de transparenta, a dezvaluit, saptamana trecuta, ca Geithner nu si-a platit o parte din impozite in 2003 si in 2004, dar, ulterior, si-a reglementat situatia.
Geithner si-a prezentat public scuze in cursul audierii de miercurea trecuta, explicand ca a fost vorba despre niste omisiuni “involuntare”. Mai multi republicani s-au raliat insa argumentului adus de seful democrat al comisiei, Max Baucus, care a spus ca numirea lui Geithner este cruciala pentru a-i permite presedintelui Barack Obama sa contracareze criza economica profunda ce loveste tara.
Ca sef al Trezoreriei, el va trebui sa administreze uriasul plan de relansare a economiei americane, in valoare de 825 miliarde dolari, plan ce va fi supus, in curand, votului in Congres.
Noul secretar al Trezoreriei a ocupat, din 2003, functia de presedintele al Rezervei Federale din New York.
In acelasi timp, a fost si vicepresedinte al Comitetului pentru Politica Monetara al Rezervei Federale a Statelor Unite (Federal Reserve - Fed), dar si unul dintre principalii artizani, alaturi de presedintele institutiei, Ben S. Bernanke, ai politicii monetare din ultimii doi ani, dominati de problemele crizei economice americane .
De altfel, analistii economici (si nu doar ei) au remarcat faptul ca nominalizarea lui Geithner de catre noul presedinte a fost facuta tocmai pe acest criteriu.
Ieri, fostii colegi ai lui Geithner au inceput sedinta de doua zile a Comitetului de Politica Monetara, asteptata cu mult interes de catre analistii economici, in special din pricina faptului ca, in urma repetatelor decizii de reducere a dobanzii de politica monetara, Rezerva Federala va trebui sa apeleze la alte parghii pentru a impulsiona o piata a creditelor care, in ciuda masivelor injectii de capital realizate din bani publici, nu da vreun semn de revenire, din ce in ce mai multe banci, deja beneficiare ale asistentei statului, avand din nou probleme de lichiditate.
“Politica monetara nu se reduce la decizii privind dobanda de referinta. Cel mai important instrument de politica monetara este formularea unui orizont de asteptare, intr-un mediu precum cel in care ne aflam in acest moment”, a declarat pentru Bloomberg Frederic Mishkin, care a parasit Comitetul de Politica Monetara al Rezervei Federale de mai putin de o jumatate de an.
Unul dintre posibilele instrumente care ar putea servi la acest lucru, opineaza Mishkin, il reprezinta stabilirea unor proiectii privind evolutia economiei pe un termen mai lung.
