Relatiile germano-poloneze, vazute candva ca un caz exemplar de reconciliere dupa Razboiul Rece, aparute in mare masura datorita existentei unor institutii ca NATO si UE, se deterioreaza constant de la sfarsitul anilor ‘90. In prezent, relatia dintre cele doua tari este in stadiul de “criza stabila”, exacerbata de stilul de politica externa al actualului guvern polonez.
Reconcilierea germano-poloneza de la inceputul anilor ‘90 era anuntata ca o poveste remarcabila de succes. Schimbarea paradigmei din relatia celor doua tari parea sa confirme rolul normalizator pe care il puteau juca institutiile post-conflict ca NATO si UE in Europa Centrala si de Est.
Dar actuala retorica brutala a Vartoviei mascheaza realitatea unei diviziuni mai adanci, cu radacini structurale, si este foarte posibil sa traiasca mai mult decat actualul guvern minoritar nationalist-conservator.
Venirea Partidului Social Democrat la guvernarea Germaniei, in septembrie 1998, semnala sfarsitul “Republicii de la Bonn”, caracterizata prin autocontrol si loialitate neclintita fata de Alianta Nord-Atlantica si Europa. Era inceputul unei Germanii hotarate si increzatoare in fortele proprii, fara teama de a-si manifesta si apara interesele. Nemaifiind legate de confluenta intereselor lor strategice - aducerea Poloniei de partea Vestului a permis Germaniei sa abandoneze statutul de linie intai -, cele doua tari au pierdut punctul focal al scurtei lor reconcilieri.
Ciocniriideiinterese. De la sfarsitul anului 1990, a devenit clar faptul ca interesele celor doua state sunt incompatibile in cateva domenii majore. Unul dintre ele este integrarea europeana. Polonia este o tara medie ca teritoriu, slaba, cu aspiratii de lider, dar cu mijloace limitate; Germania este cel mai mare stat membru si o putere economica.
Diferentele structurale de potential se traduc inevitabil in interese divergente in multe domenii, inclusiv migratie, politici sociale si impuneri fiscale. Un alt aspect problematic in relatia celor doua state este trecutul. Pe langa interesele divergente, relatiile germano-poloneze raman blocate de o serie de probleme bilaterale nerezolvate ce decurg din expulzarea germanilor de pe teritoriile poloneze dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ca revanta pentru invazia si ocupatia nazista.
Razboiimediatic. Batalia, desi reala in continut, este in mare parte purtata in paginile presei germane si poloneze. Sensibilitatile pretedintelui polonez au fost expuse dupa ce si-a anulat participarea la o consultare a Triunghiului de la Weimar (intre tefii de state polonez, german si francez), cand un articol aparut intr-un cotidian german de stanga il asemana cu un cartof.
De atunci, mai multe rabufniri la adresa presei germane nu au reusit decat sa agraveze problema si sa ridice intrebari despre atitudinea fratilor Kaczynski (pretedintele si primul-ministru din Polonia) fata de o presa independenta. Mai multi oficiali ai Ministerului polonez de Externe au facut declaratii care sugereaza ca o parte a problemei in relatiile bilaterale provine din vederile deformate ale presei germane despre Polonia.
Concluzii
Interesele divergente si disputele bilaterale vor continua sa reprezinte o provocare pentru reconcilierea polonezo-germana. Totuti, este in egala masura clar ca actualul guvern polonez folosette frica polonezilor de Germania pentru atingerea unor obiective politice. Pe termen lung, intrebarea la care electoratul polonez va trebui sa raspunda este daca tacticile de confruntare genereaza rezultate tangibile in negocierile cu Berlinul (sau, in sens mai larg, cu UE), sau daca este necesara demascarea gemenilor ca un duo certaret incapabil sa ofere Poloniei o voce respectabila si eficienta pe langa UE.
