Tintirea inflatiei - succes sau esec al Bancii Nationale?

Aceste credite generau inflatie prin crearea unei cantitati excesive de bani in economie. In 1993, BNR a realizat ca nu poate, in acelasi timp, controla expansiunea monetara si sprijini masiv politica Guvernului de dezvoltare sectoriala. Astfel ca, in 1995, a decis sa tinteasca doar inflatia, dar intr-o maniera care sa-i permita sa priveasca si spre curs ori catre celelalte agregate monetare.

In plus, BNR a adoptat si asa-numitele clauze de exonerare, care ii permit sa isi mentina credibilitatea, chiar daca tintirea inflatiei se va dovedi un esec. Pentru ca tintirea inflatiei depinde in buna masura de credibilitatea pe care o are Banca Nationala.

Economistii romani spun ca, desi din trei tinte, au fost ratate doua, vina nu apartine Bancii Centrale, ci conditiilor in care a evoluat economia romaneasca, supusa si la socuri externe pe care nu avea cum sa le controleze. In plus, ajutorul slab dat de Guvern pe partea de politici fiscale a facut ca, in lupta cu inflatia, BNR sa boxeze cu o singura mana. Pentru ca trebuie spus: in regimul de tintire a inflatiei, atat BNR, cat si Guvernul isi asuma tinta, obligandu-se sa o atinga.

“Regimul de tintire a inflatiei poate fi interpretat si ca un esec. Dar am putea sa ne intrebam, in acelasi timp, daca tintele de inflatie nu au fost prea ambitioase. Poate ca acesta este motivul pentru care pare, la o prima vedere, un esec. Oricum, un regim de inflation targeting aflat la inceput de drum e mai putin successfull. Nu poti, dintr-o data, sa devii maestru in transparenta si nici sa-ti construiesti peste noapte

credibilitatea. Oricum, in acest an, BNR ar putea sa apeleze la una dintre clauzele de exonerare”, a explicat pentru Business Standard Otilia Ciotau, economistul-sef al Piraeus Bank.

 “Ratarea tintei pe 2007 se datoreaza unor factori care sunt in afara controlului BNR - in special preturi volatile la alimente, care au fost influentate de seceta - si asupra carora BNR nu poate actiona prin politica monetara”, explica pentru Business Standard si Ionut Dumitru, seful Trezoreriei Raiffeisen Bank S.A.

La randul lui, economistul-sef al BCR, Lucian Anghel, considera ca regimul adoptat de BNR in 2005 este un succes, chiar daca tintele au fost ratate.

“Consideram ca regimul de tintire a inflatiei nu poate fi un esec in cazul Romaniei, deoarece suntem increzatori ca va performa bine si in economia romaneasca. Sa nu uitam ca 2007 a fost supus presiunilor din partea unor factori exogeni: socul negativ al productiei agricole si deprecierea leului, pe fondul turbulentelor financiare internationale. Pe termen lung, strategia de tintire a inflatiei ofera perspective bune. Consideram ca stabilitatea economica este mai importanta decat atingerea unei anumite tinte numerice de inflatie nesustenabile pe termen lung. Un regim flexibil de tintire a inflatiei presupune un accent important pe stabilizarea economiei reale si pe crearea cadrului macroeconomic pentru o dezvoltare sustenabila in anii viitori”, a declarat pentru Business Standard Lucian Anghel, economistul-sef al BCR.

Profesorul de economie Daniel Daianu e de parere ca ratarea tintelor nu ar trebui sa mire pe nimeni, vina pentru asta nefiind a Bancii Centrale.

“Tintirea inflatiei in Romania nu avea cum sa fie un regim “traditional”; eu l-am si numit ca fiind nevoit sa fie unul “soft”, din mai multe motive: dualitatea monetara a economiei - cu euroizare mare -, diferential de dobanzi inalt, liberalizare prematura a contului de capital, care obliga BNR sa fie atenta si la cursul de schimb - adeseori rata de politica monetara a fost irelevanta. Prin urmare, sa nu ne mire ratarea tintelor. Dar mai intervine ceva: anul 2007 a avut socuri mari - seceta, preturile la alimente, la energie, care au facut ca ratarea tintei sa fie iminenta. Nu trebuie sa blamam BNR pentru toate acestea, ci slabiciunile economiei”, a declarat pentru Business Standard profesorul Daianu.

In schimb, majoritatea analistilor chestionati de Business Standard admit ca 2008 va fi un an extrem de dificil pentru atingerea tintei de inflatie propuse.

“Tinta pe 2008 va fi foarte greu de atins in conditiile in care presiunile inflationiste vor fi foarte mari. Este foarte important ca, in 2008, BNR sa isi atinga tinta. Altfel, credibilitatea bancii centrale va fi serios afectata, iar credibilitatea este esentiala in regimul de tintire a inflatiei”, explica Ionut Dumitru.

“Consideram ca cel mai mare pericol, in prezent, il constituie cresterea posibila a anticipatiilor inflationiste ale publicului pentru 2008 - agenti economici, prin intermediul bugetelor elaborate si salariati, prin cresteri salariale solicitate. Politica monetara are un impact asupra economiei prin intermediul anticipatiilor sectorului privat cu privire la inflatie, iar comunicarea de catre Banca Centrala a unei proiectii trimestriale a inflatiei poate contribui la deplasarea anticipatiilor de la un nivel neconfortabil pentru politica monetara spre un nivel consistent cu atingerea tintei anuale. Trebuie apreciata comunicarea deschisa si

gradul mare de responsabilitate ale Bancii Centrale, care a recunoscut din timp neincadrarea in tinta de inflatie si a oferit explicatii cuprinzatoare. Totusi, pentru consolidarea increderii in BNR, este esentiala reluarea procesului dezinflationist in 2008”, a conchis analistul-sef al BCR.

Regimul de tintire a inflatiei lasa cateva probleme nerezolvate, sunt de parere analistii bancilor centrale straine. “Prima, banca centrala este confruntata cu presiuni pentru a influenta cursul de schimb real, in special dupa o apreciere a lui. Temporar, banca centrala poate produce o depreciere reala, prin reducerea ratei dobanzii, ceea ce ar duce la cresterea inflatiei. Intr-o economie deschisa de mici dimensiuni, cel mai bun mod de a influenta cursul de schimb pe termen mai lung este utilizarea politicii fiscale, restrictiile fiscale tinzand sa produca o depreciere. A doua este problema a ceea ce este de facut in cazul in care preturile activelor - de pilda, pe segmentul imobiliar- cresc irational.

Un raspuns este de a nu reactiona decat in cazul in care comportamentul acestora afecteaza inflatia. A treia este ce rata a inflatiei sa fie tintita (inflatia totala, inflatia efectiva bazata pe IPC sau inflatia de baza). A patra este problema tintirii ratei inflatiei sau a unui interval de variatie a preturilor. Daca tinta este nivelul preturilor, erorile trecute trebuie corectate pentru a se reveni la intervalul de variatie a nivelului preturilor. Prin aceasta abordare, creste incertitudinea referitoare la nivelurile viitoare ale preturilor. Ultima problema este cea a rolului comensurarii inflatiei asteptate in

cadrul abordarii tintirii inflatiei”, sunt de parere Kjersti Haugland si Birger Vikoren, autorii studiului “Financial stability and monetary policy”, publicat in Buletinul economic al Bancii Nationale a Norvegiei.

Revenind la si tinand cont de datele macroeconomice, de peisajul economiei mondiale si de relatia inca buna pe care o are Banca Centrala cu Guvernul, regimul de tintire a inflatiei este un succes pentru guvernatorul Isarescu, dar un esec pentru premierul Tariceanu. Pe termen lung, poate fi un succes pentru ambele entitati.

In regiune, Cehia, Polonia si Ungaria au tintit si ele inflatia. Dincolo de asemanarile si deosebirile dintre procedura tintirii (in Cehia, minutele sedintelor Consiliului de Administratie al BNC sunt publicate cu un decalaj de cel mult doua saptamani, iar volumul interventiilor pe piata valutara se publica cu un decalaj de doua luni, dar poate fi estimat si din bilantul BNC, publicat la fiecare 10 zile), reveniri ale inflatiei au inregistrat si ele, ca si derapaje de la tinta. In plus, experienta Republicii Cehe, a Poloniei si a Ungariei arata ca, dupa adoptarea regimului de tintire directa a inflatiei, relatiile dintre bancile centrale si guvernele celor trei tari s-au tensionat considerabil, ajungandu-se la situatii in care cadrul institutional a fost incalcat sau modificat pentru a se da prioritate altor obiective economice. In Republica Ceha, independenta bancii centrale a fost restransa temporar in 2001, prin adoptarea unor amendamente la legea Statutului BNC.

O tentativa similara a avut loc in Polonia, in ultima parte a anului 2001, modificarile legislative propuse de cercuri apropiate guvernului nefiind insa adoptate. Totusi, guvernatorul BNP, Leszek Balcerowicz, a continuat sa fie supus unor presiuni si critici dure pentru a fi determinat sa promoveze o politica monetara expansionista.

Clauze de exonerare:

• Cresteri substantiale ale preturilor externe la materii prime, energie si alte bunuri
• Calamitati naturale cu impact inflationist prin intermediul costurilor si al cererii, inclusiv modificari imprevizibile ale pietei produselor agricole
• Fluctuatii ample ale cursului de schimb al leului, datorate unor cauze aflate in afara fundamentelor economice interne si a politicii monetare a BNR
• Abateri majore de la program ale preturilor administrate, atat in ceea ce priveste amplitudinea, cat si respec-tarea calendarului de aplicare propus
• Abaterea de la program a implementarii si a rezultatelor politicii fiscale

Istoric
Mecanism
Conceptul de tintire directa a inflatiei este unul dintre cele mai moderne in materie. Discutii teoretice au avut loc prin anii ‘80, iar prima tara care a implementat acest regim a fost Noua Zeelanda, incepand din 1989. Pana in prezent, aproape 20 de tari au adoptat acelasi regim, chiar daca au existat detalii de ordin tehnic diferite de la o tara la alta.Este remarcabila in primul rand diversitatea conditiilor din aceste tari la momentul adoptarii politicii de tintire directa a inflatiei. Astfel, in timp ce Canada, Marea Britanie, Finlanda, Spania, dar si Brazilia, inregistrau rate ale inflatiei de 5% anual sau mai putin, mecanismul a fost adoptat si de Chile si Israel, ale caror rate ale inflatiei erau de 20% sau mai mult, precum si de Cehia, Polonia si Ungaria, care inregistrau rate ale inflatiei in jurul unei valori anuale de 10%.

‘Pe termen lung, strategia de tintire a inflatiei ofera perspective bune. Consideram ca stabilitatea economica este mai importanta decat atingerea unei anumite tinte numerice de inflatie nesustenabile pe termen lung. Lucian Anghel economistul-sef al BCR

‘Tintirea inflatiei in nu avea cum sa fie un regim “traditional”; eu l-am si numit ca fiind nevoit sa fie unul “soft”, din mai multe motive: dualitatea monetara a economiei, diferential de dobanzi inalt, liberalizare prematura a contului de capital Daniel Daianu profesor de economie

Republica Ceha