Parlamentul European a adoptat joi noile reguli UE împotriva corupției, deschizând calea pentru primul cadru comun de drept penal la nivelul Uniunii dedicat prevenirii și combaterii acestui tip de infracțiuni. Directiva, convenită provizoriu între Parlament și Consiliu în decembrie 2025, stabilește definiții comune pentru principalele infracțiuni de corupție, armonizează regulile privind sancțiunile și cere statelor membre strategii naționale anticorupție, schimb mai bun de date și organisme suficient de independente pentru prevenirea și combaterea corupției. Textul a fost adoptat cu 581 de voturi pentru, 21 împotrivă și 42 de abțineri.

Pe scurt

1. Parlamentul European a aprobat noua directivă care creează primul cadru penal comun la nivelul UE pentru combaterea corupției.
2. Textul definește în mod armonizat infracțiuni precum mita, deturnarea de fonduri, obstrucționarea justiției, traficul de influență, exercitarea nelegală a funcției, îmbogățirea ilicită legată de corupție, disimularea și corupția în sectorul privat.
3. Directiva introduce niveluri armonizate ale sancțiunilor maxime la nivelul UE, menite să evite pedepse prea reduse în legislațiile naționale, fără a împiedica statele membre să adopte reguli mai stricte.
4. Statele membre vor trebui să adopte și să actualizeze strategii naționale anticorupție, să facă evaluări de risc și să asigure sisteme solide privind conflictele de interese, transparența finanțării politice și standardele de integritate.
5. Cooperarea cu OLAF, Parchetul European, Europol și Eurojust este consolidată, iar statele membre vor publica anual date comparabile, în format care poate fi prelucrat automat.

Noua directivă este prezentată de Parlament drept o actualizare substanțială a modului în care Uniunea abordează corupția, printr-un set comun de definiții și sancțiuni care să reducă diferențele dintre sistemele naționale. În centrul textului se află ideea că fragmentarea actuală a legislațiilor penale slăbește aplicarea efectivă a normelor, mai ales în cazurile cu dimensiune transfrontalieră. Prin armonizarea definițiilor pentru infracțiuni precum mita, deturnarea de fonduri, traficul de influență sau îmbogățirea ilicită legată de corupție, instituțiile europene încearcă să creeze un limbaj juridic mai coerent pentru autoritățile din toate statele membre. Parlamentul subliniază că noul cadru nu înlocuiește complet dreptul național și nici nu centralizează combaterea corupției la nivelul Bruxelles-ului. În schimb, directiva stabilește un prag minim comun. Sistemul sancțiunilor este construit în jurul unor niveluri maxime statutare la nivelul Uniunii, adică în jurul ideii că pedepsele maxime prevăzute în legislațiile naționale nu trebuie să fie prea reduse pentru a avea efect de descurajare. În același timp, statele membre păstrează libertatea de a adopta reguli mai stricte și de a adapta prevederile la propriile sisteme juridice. Acest echilibru este important, pentru că arată că noul text urmărește convergența, nu uniformizarea absolută. Pe lângă latura penală, directiva introduce și obligații instituționale mai clare în materie de prevenire. Statele membre vor trebui să adopte și să actualizeze periodic strategii naționale anticorupție, cu implicarea societății civile în proces. De asemenea, ele vor fi obligate să realizeze evaluări de risc și să asigure sisteme robuste privind conflictele de interese, transparența finanțării politice și standardele de integritate. Textul mai cere existența unor organisme dedicate, suficient de independente, care să prevină și să trateze corupția. Prin această combinație, directiva încearcă să lege sancționarea penală de prevenția administrativă și de guvernanță. Un capitol important al noii legislații privește cooperarea operațională. Parlamentul spune că noul cadru întărește cooperarea dintre autoritățile naționale și organismele UE, inclusiv Oficiul European de Luptă Antifraudă, Parchetul European, Europol și Eurojust. În paralel, schimbul de informații și coordonarea urmează să fie îmbunătățite, iar statele membre vor trebui să publice anual date comparabile, în format care poate fi citit și procesat automat, pentru a susține transparența și politicile bazate pe dovezi. Acest element este important pentru că mută discuția despre corupție și în zona calității datelor, nu doar a anchetelor penale. Mesajul politic al Parlamentului a fost formulat în termeni foarte direcți de raportorul principal al instituției pe acest dosar. Raquel García Hermida-van der Walle a declarat că „Această lege este istorică. Corupția a făcut ca jurnaliști să fie reduși la tăcere, cetățeni să fie uciși și vieți să fie curmate. În spatele fiecărei statistici există un nume, o poveste și un viitor care a fost refuzat. Corupția extrage, de asemenea, miliarde din economiile noastre, erodează încrederea în guverne și subminează chiar democrația. Lăsată necontrolată, amenință însăși fundația Uniunii noastre. Această lege înseamnă apărarea Europei în chiar nucleul său și livrarea de rezultate pentru cetățenii noștri.” Citatul este relevant nu doar prin tonul său politic, ci și pentru că descrie felul în care Parlamentul încearcă să repoziționeze corupția în dezbaterea europeană. Nu mai este prezentată doar ca problemă de etică publică sau de gestiune defectuoasă, ci ca fenomen cu impact direct asupra siguranței jurnaliștilor, asupra încrederii cetățenilor în instituții, asupra economiei și asupra funcționării democrației. În acest sens, directiva este construită și ca instrument de apărare instituțională a Uniunii. Din punct de vedere procedural, votul din Parlament nu închide încă dosarul. Directiva trebuie acum adoptată formal de Consiliu. După intrarea în vigoare, care va avea loc la 20 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, statele membre vor avea la dispoziție 24 de luni pentru transpunerea regulilor în legislația națională. Pentru prevederile privind evaluările de risc și strategiile naționale, termenul este mai lung, de 36 de luni. Aceste termene sugerează că instituțiile europene se așteaptă la un proces de implementare complex, mai ales în zona prevenirii și a guvernanței. Parlamentul a legat în mod explicit noua directivă și de percepția publică asupra corupției. În secțiunea de context, instituția amintește că, potrivit unui Eurobarometru din 2025, 69% dintre europeni consideră că fenomenul corupției este răspândit în țara lor, iar 66% cred că marile cazuri de corupție nu sunt urmărite suficient. Aceste cifre nu reprezintă o măsurare a corupției în sine, ci a percepției publice, însă ele sunt folosite de Parlament pentru a arăta că tema are o încărcătură politică și democratică majoră la nivelul întregii Uniuni. În ansamblu, noul text încearcă să răspundă unei probleme structurale a integrării europene. Corupția este definită aici ca infracțiune deosebit de gravă cu dimensiune transfrontalieră, în baza articolului 83 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Asta înseamnă că Bruxelles-ul justifică intervenția legislativă nu doar prin gravitatea fenomenului, ci și prin faptul că diferențele dintre regimurile naționale de sancționare și prevenire afectează eficiența întregului spațiu european de justiție. În termeni de politică publică, directiva nu este doar despre incriminare, ci și despre reducerea fragmentării juridice care face mai dificilă combaterea corupției la nivelul UE. Pachetul anticorupție a fost prezentat de Comisia Europeană la 3 mai 2023 și a fost construit pe baza articolului 83 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care permite Uniunii să trateze anumite fapte ca infracțiuni deosebit de grave cu dimensiune transfrontalieră. În acest caz, Comisia a propus măsuri atât pentru prevenirea, cât și pentru combaterea corupției, iar textul adoptat acum de Parlament reprezintă etapa cea mai importantă de până acum în transformarea acelei propuneri într-un cadru legislativ comun. Pe de o parte, UE încearcă să stabilească un standard penal și administrativ mai coerent într-un domeniu care afectează fondurile publice, concurența și încrederea democratică. Pe de altă parte, instituțiile europene transmit semnalul că tratează corupția nu ca pe o sumă de cazuri naționale separate, ci ca pe un risc sistemic pentru funcționarea Uniunii. Tocmai de aceea, noua directivă depășește zona tehnică a dreptului penal și intră în centrul dezbaterii despre stat de drept, guvernanță și protecția democrației europene.