Că în administraţia publică din România e o harababură de nedescris din punct de vedere informatic nu mai e un secret pentru nimeni.
Într-o încleştare titanică, fostul ministru al Comunicaţiilor, Gabriel Sandu, şi-a propus la începutul mandatului său să afle cam cât de mare e de fapt această harababură, trecând în revistă toate instituţiile publice – a ajuns cu numărătoarea până la 23 de mii - şi toate soft-urile diferite - şi de cele mai multe ori incompatibile - care rulează în computerele acestora. Şi-a terminat mandatul fără să reuşească să afle exact dimensiunea dezastrului.
Noul ministru al comunicaţiilor, Valerian Vreme, a hotărât să descurce iţele pornind de la celălat capăt al problemei.
Deoarece cheltuielile cu softuri similare celor deja existente în proprietatea statului sau cu softuri care se dovedesc apoi incompatibile cu componentele hardware pe care ar trebui să ruleze sunt o realitate greu de negat, acesta a hotărât să pună bazele unei platforme care strângă la un loc şi să inventarieze toate programele şi aplicaţiile folosite de statul român dar să reprezinte şi un loc în care dezvoltatorii de soft să își poată prezenta noile programe, impulsionând astfel industria locală de IT.
Pe numele său Biblioteca Naţională de Programe, platforma inaugurată de Ministerul Comunicaţiilor împrumută principiul care stă la baza ecosistemelor de aplicaţii precum App Store, Android Market - sau, şi mai asemănător, Mac Store - transformându-se într-o interfaţă care face legătura între dezvoltatorii de programe şi utilizatorii în căutarea unei soluţii software, ghidându-i pe aceștia către cele mai potrivite.
“Ca principii de organizare acestea sunt aceleaşi”, spune Doina Banciu, directorul general al Institutului de Cercetare- dezvoltare în Informatică (ICI), instiția care s-a ocupat de implementare Bibliotecii Naționale de Programe. “Asemenea principii de organizare nu sunt numai ale Google sau Apple, sunt nişte principii teoretice de organizare a unui sistem de acest tip pe care le-am pus şi noi în practică aşa cum probabil vor mai fi şi alţii după noi care să îl pună în practică.”
De la lansarea lor în 2008, odată cu App Store-ul Apple, ecosistemele de aplicaţii au revoluţionat nenumărate industrii, de la muzică la presa scrisă, de la gaming la telefonia mobilă, acest model digital de business schimbând regulile jocului în organizarea și distribuția de software către consumatori. Iată de ce adoptarea acestui model ar fi putut fi una dintre cele mai bune veşti pentru comunitatea de IT din România, care susţinută de această platformă și-ar putea găsi mai ușor un client în persoana statului român.
Sau nu e aşa?
Biblioteca Naţională de Programe a fost lansată astăzi cu 33 de programe, marea majoritate dezvoltate în cadrul ICI.
Dacă principalul său scop a fost eliminarea harababurii din administraţia locală atunci creatorii ei au uitat cel mai important pas. Încărcarea pe platformă a programelor deja instalate pe hard-disk-urile din primăriile, administraţiile financiare sau agenţiile guvernamentale din întreaga ţară, astfel încât să se poată produce o oarecare uniformizare sau măcar pentru ca o instituţie de stat să nu mai cumpere licenţa unui program pe care statul l-a mai plătit odată.
Întrebată dacă vor introduce în sistem toate programele cumpărate și folosite deja de administraţia publică în acest moment, Doina Banciu spune că asta se va întâmpla într-unul din cele două cazuri: "dacă firmele le vor introduce aici sau dacă va exista o reglementare la nivel naţional în acest sens."
"Ţine de ministerul Comunicaţiilor, nu cunosc iniţiativele ministerului", spune ea. "În acest moment noi înregistrăm tot ceea ce ne transmit companiile, firmele, institutele de cercetare. Este evident că în prima variantă, firmele pot înregistra programe deja vândute sau programe pe care vor să le vândă. Dar dacă ceea ce deja a fost cumpărat se va pune obligatoriu în Biblioteca Naţională de Programe, asta urmează să se reglementeze.”
Dacă ideea din spatele Biblioteca Naţională de Programe este să servească utilizatorul final, creatorii ei ar trebui să se mai străduiască. Fiindcă mai mult decât orice BNP se fereşte să se implice în procesul de achiziţie al programelor pe care le găzduieşte platforma – pentru a cumpăra un program pe care utilizator îl găseşte pe BNP acesta trebuie să ia legătura cu dezvoltatorul sau cu persoana de contact a BNP care la rândul său ia legătura cu dezvoltatorul – sursele sale de venit sunt cel puţin ciudate: înregistrarea soft-ului pe platformă, asistenţă tehnică, abonamente pentru consultare. Altfel spus, statul care percepe statului taxă ca să intre pe un site al statului.
"Accesarea platformei va fi gratuită pentru un prim pas de căutare – să mă informez ce programe sunt, cum sunt – dar pentru detalii se va lucra pe bază de abonamente, pe care le vom face publice după 30 martie, dat[ pn[ la care utilizarea platformei e gratuita", spune Banciu. "Practic un utilizator va putea trece prin inventar, dar pentru a ajunge la specificaţiile tehnice mai detaliate va trebui să își cumpere un abonament."
Dacă principalul său scop este stimularea comunităţii de IT, şi aici ar mai fi mult de lucrat. În timp ce modelul ecosistemelor de aplicaţii ajută micii şi marii dezvoltatori de soft aducându-le produsele în faţa unei audiențe mari și punându-le consumatorilor la dispoziție o soluție simplă de a căuta și descărca programele care îi interesează cu doar câteva click-uri și o carte de credit, modelul BNP îi face pe dezvoltatori să își înscrie programele contra cost într-o bază de date închisă, a căre simplă consultare costă.
Cum funcţionează Biblioteca Naţională de Programe?
“Cine are un program şi vrea să îl vândă administraţiei publice poate să vină şi să spună eu am un program foarte bun, vă rog să îl verificaţi, certificaţi-l şi puneţi-l aici. Şi apoi un manager de administraţie publică, fie el primar sau mai ştiu eu ce altceva, să vedem ce programe de autorizaţii de construcţii găesec eu în România? Și le caută şi le găseşte aici”, explică Doina Banciu.
“Noi asigurăm un sistem-suport pentru decizie, o interfaţă profesionistă între consumatori şi furnizorii de produse program. Ca să poată lua o decizie asta un manager, fie el dintr-o firmă privată sau din administraţia publică, să aibă o informaţie coerentă şi consistentă. El se poate informa care sunt produsele pe domeniul care îl interesează, cine le-a utilizat, să ceară o consultaţie la Biblioteca Naţională de programe, să contacteze direct furnizorii - fiindcă noi nu vrem să vindem programe direct, Doamne fereşte!."
Dezvoltatorii își pot înregistra produsele pe platformă trimițând un formular de înregistrare către administratorii BNP, urmând apoi ca o comisie a Bibliotecii să analizeze produsul în chestiune și să hotărască dacă acesta îndeplinește toate condițiile pentru a fi găzduit pe platformă.
Dezvoltatorii vo plăti o taxă de înregistrare - care nu a fost încă stabilită de BNP, dar despre care Banciu spune că cel mai probabil va fi construit pe structura costuri salariale pentru cei 5 oameni care lucrează la BNP + cota de regie a institutului + 30% pent
ru dezvoltarea sistemului - urmând ca apoi produsele lor să fie găzduite și inventariate în indexul BNP. Atunci când un utilizator accesează pagina de descriere a produsului și se hotărăște că vrea să cumpere softul în cauză acesta poate lua legătura cu persoana de contact a BNP, care apoi contactează dezvoltatorul, sau poate contacta direct compania.
În planurile Ministerului însă stă și grefarea unei componente open source pe structura BNP. "Ministerul a gândit ca această Bibliotecă de Programe în viitor să aibă şi o secţiune de open source, adică să poţi să îţi iei programele care te interesează aşa cum le iei de pe internet", spune Banciu"Dar asta e o chestiune de legistalaţie, nu mai ţine de noi. Noi suntem pregătiţi din punct de vedere tehnic dar nu ţine de noi."
Iar după 30 martie BNP va percepe abonamente utilizatorilor care vor să acceseze descrierile detaliate ale produselor de pe platformă.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
