Truman, fost secretar adjunct al Trezoreriei pentru afaceri internaţionale între decembrie 1998 şi ianuarie 2001, propune o emisiune unică de drepturi speciale de tragere (DST) de 250 miliarde dolari pentru statele membre ale FMI, considerând că acesta este cel mai rapid mod pentru a crea o plasă de siguranţă pentru ţările în curs de dezvoltare şi pentru a evita contagiunea financiară. Liderii G20 ar putea prelua ideea la reuniunea din 2 aprilie, de la Londra.
Drepturile speciale de tragere sunt moneda virtuală a FMI, conceput ca înlocuitor al standardului aurului. Tranzacţiile în interiorul FMI sunt calculate în DST.
Secretarul Trezoreriei, Timothy Geithner, nu a sprijinit planul în public, dar ministrul britanic ce pregăteşte reuniunea G20 a confirmat că aceasta este una dintre opţiunile luate în considerare. Concretizarea propunerii ar putea suplimenta resursele Fondului, peste dublarea deja propusă, şi ar scăpa de reticenţa unor state cu mari rezerve valutare, precum Arabia Saudită sau China, de a contribui cu mai multe fonduri.
O emisiune extraordinară de DST ar fi o mişcare asemănătoare cu cea a unei bănci centrale mondiale care tipăreşte bani, ca să ajute ţările cu dificultăţi în ceea ce priveşte plăţile.
O susţinere a propunerii de către G20 ar arăta pieţelor financiare că puterile lumii cooperează pentru a depăşi criza, prin susţinerea naţiunilor în curs de dezvoltare în căutare de finanţare, după colapsul creditării bancare internaţionale.
Printre beneficiile unei astfel de mişcări s-ar număra diminuarea nevoii de depreciere a monedelor statelor în curs de dezvoltare, pentru susţinerea exporturilor, şi de strângere de excedente ale balanţei de plăţi şi de rezerve valutare, pentru a se proteja împotriva atacurilor pe pieţele lor.
Printr-o astfel de acţiune ar fi evitate dezechilibrele ce s-au manifestat după criza asiatică din anii '90, iar presiunile tot mai accentuate pentru protecţionism comercial s-ar tempera.
Truman a calculat că statele cele mai sărace ar primi 17 miliarde dolari direct în DST, iar alte ţări în curs de dezvoltare ar beneficia de 80 miliarde dolari.
Cea mai mare parte a emisiunii de DST ar ajunge la ţările dezvoltate, care le-ar putea, însă, transfera ţărilor în curs de dezvoltare, cu o dobândă nominală, sau le vor păstra în rezerve - de exemplu, pentru ca UE să aibă resurse să-şi sprijine membrii estici sau vecinii cu probleme de plăţi.
Adepţii ortodoxiei financiare spun că o astfel de emisiune de "bani ciudaţi" ar diminua capacitatea FMI de a impune reforme structurale ţărilor sprijinite, prin condiţionarea împrumuturilor, şi ar putea fi inflaţionistă.
Suma propusă pentru emisiunea de DST este, însă, mult mai mică decât cele care au fost injectate în sistem de băncile centrale occidentale şi nu ar înlocui programele de împrumuturi condiţionate ale Fondului, pentru ţări ce se confruntă cu probleme financiare.
Acţiunea are nevoie de sprijinul a 85% dintre membrii FMI. Geithner poate aproba o emisiune de cel mult 250 de miliarde dolari în DST fără să ceară autorizaţia Congresului.
Sursa: NewsIn
