După înregistrarea unei valori de 4,04 la sută la finele anului 2019, conform scenariului de bază, rata anuală a inflației IPC va reveni în intervalul țintei și va atinge 3 la sută la sfârșitul anului 2020 și 3,2 la sută la finele anului 2021, se arată în Raportul asupra inflației, publicat de Banca Națională a României. Evoluția efectivă de la sfârșitul anului 2019 a indicat un nivel mai ridicat cu 0,2 puncte procentuale față de cel prognozat în Raportul precedent, în timp ce pentru sfârșitul anului curent proiecția a fost revizuită în sens descendent cu 0,1 puncte
procentuale. La acest orizont, cu excepția ratei anuale a inflației de bază și a celei a produselor din tutun, toate celelalte componente au fost revizuite în jos. Rata anuală a inflației CORE2 ajustat a fost revizuită în sens ascendent cu 0,2 puncte procentuale pentru sfârșitul anului curent.

Datele publicate ulterior Raportului din noiembrie au confirmat așteptările privind încetinirea dinamicii anuale a activității economice în trimestrul III, în condițiile în care cererea de consum a înregistrat o anumită temperare, iar exporturile nete și-au amplificat contribuția nefavorabilă. În același timp, a fost consemnat un avans consistent al investițiilor, asociat unei flexibilizări a reglementărilor de pe piața forței de muncă, stimulilor de natură fiscală ce au vizat sectorul construcțiilor și, respectiv, unei majorări a cheltuielilor de investiții publice, derulate în contextul ciclului electoral. În cazul formării brute de capital fix, aportul la creșterea economică este de așteptat a fi fost unul semnificativ pe ansamblul anului 2019, însă probabil va redeveni moderat ca intensitate pe termen mediu. Această perspectivă decurge, pe de o parte, din persistența anumitor deficiențe structurale ale economiei, iar pe de altă parte, din intenția declarată a autorităților de a spori finanțarea proiectelor de investiții din fonduri europene, în condițiile în care planează anumite incertitudini cu privire la performanța în atragerea și alocarea acestor fonduri, amplificate de perspectiva apropierii de final a actualului exercițiu multianual de
finanțare. În acest context, este de așteptat ca pe termen mediu structura creșterii economice să continue să reflecte contribuția predominantă a consumului populației, în timp ce exporturile nete de bunuri și servicii sunt prevăzute să marcheze noi aporturi negative, în concordanță cu perspectivele mai puțin favorabile privind evoluția activității economice a partenerilor externi.

Pornind de la cele mai recente valori, scenariul de bază prevede continuarea majorării soldului negativ al balanței comerciale pe parcursul intervalului de proiecție, după ce deficitul de cont curent este de așteptat să fi depășit, încă din cursul anului 2019, valoarea de tip „reper” de 4 la sută din PIB stipulată de Comisia Europeană ca indicator multianual de dezechilibru macroeconomic pentru țările membre ale Uniunii Europene.

Pe fondul acumulării într-un ritm mai rapid a dezechilibrelor în plan extern în cazul României comparativ cu economiile din regiune și, implicit, al configurării unor surse de finanțare non-generatoare de noi datorii devenite insuficiente, această evoluție este de natură a amplifica o serie de vulnerabilități economice, cu impact inclusiv asupra gradualității și, respectiv, a consecințelor în plan macroeconomic ale ajustărilor viitoare necesare corectării acestor dezechilibre.

După o plafonare pe parcursul anului 2019, la o valoare de aproximativ 2,9 la sută, deviația PIB de la nivelul potențial este anticipată a se înscrie pe o traiectorie cu o pantă ușor descendentă, atingând 2,5 la sută la finalul anului 2021. Traiectoria acestuia va reflecta tracțiunea de mai mică amploare și revizuită în jos pe termen mediu, din partea cererii externe efective, dar și – având în vedere măsurile de natura veniturilor și cheltuielilor legiferate până în prezent – proiectarea impulsului fiscal la valori pozitive, deși cu o magnitudine ușor atenuată în 2021 comparativ cu runda precedentă. În paralel, setul condițiilor monetare reale în sens larg va continua să rămână stimulativ, deși în diminuare continuă a intensității în următoarele opt trimestre, până la valori apropiate celor neutre la orizontul de proiecție. Față de Raportul anterior, se remarcă revizuirea în jos a deviației PIB pe parcursul anului 2021, pe seama reconfigurării deviației cererii externe efective și, respectiv, a reevaluării efectelor conduitei politicii fiscale și ale celei monetare.

Conform scenariului de bază, după ce a atins 3,7 la sută la sfârșitul anului 2019, traiectoria ratei anuale a inflației CORE2 ajustat va fi marcată de presiuni dezinflaționiste de natură temporară în prima parte a anului curent, ce reflectă efecte de bază asociate unor majorări mai ample ale indicelui în cursul anului anterior. După ce va atinge un nivel minim așteptat pentru iunie 2020, de 3,2 la sută, indicatorul își va inversa traiectoria, în tandem cu menținerea la valori ridicate a presiunilor inflaționiste provenind din mediul intern, respectiv excesul de cerere agregată din economie și anticipațiile inflaționiste ale agenților economici. Totodată, este previzibilă și
intensificarea graduală a presiunilor inflaționiste din partea mediul extern, prin impactul exercitat asupra prețurilor bunurilor din import exprimate în lei, contribuind la menținerea inflației CORE2 ajustat în jumătatea superioară a intervalului țintei în următoarele opt trimestre, atingând 3,4 la sută atât în decembrie 2020, cât și în decembrie 2021.

Pentru finele anilor 2020 și 2021, contribuția la rata anuală a inflației IPC provenind din partea modificării impozitelor indirecte este prevăzută a fi de 0,3 puncte procentuale și, respectiv, 0,4 puncte procentuale, reprezentând efectul cuantificat al majorării accizelor la produse din tutun și combustibili. În aceste condiții, conduita politicii monetare este configurată în vederea asigurării și menținerii stabilității prețurilor pe termen mediu într-o manieră care să contribuie
la realizarea unei creșteri economice sustenabile și conservarea unui cadru macroeconomic stabil.

Balanța riscurilor la adresa proiecției ratei anuale a inflației este evaluată a fi înclinată în sensul unor abateri în sus de la traiectoria din scenariul de bază, cu precădere pe seama factorilor specifici mediului intern. Riscuri apreciabile continuă să fie asociate și contextului extern, însă presiunile provenind din această sursă sunt evaluate a avea mai degrabă un potențial net dezinflaționist.

Față de Raportul din noiembrie 2019, incertitudinile din sfera politicii fiscale și a celei de venituri s-au amplificat. Această evaluare are la bază atât profilul execuției bugetare din ultima parte a anului precedent, ce a condus la deschiderea semnificativă a deficitului bugetar, cât și o serie de măsuri anunțate de autorități, care, deși au fost legiferate, sunt marcate de incertitudini privind atât momentul aplicării acestora, cât și cuantumul efectiv al ajustărilor ce vor fi operate.

Pentru anul curent, configurația politicii fiscale și a celei privind veniturile este marcată și de calendarul electoral încărcat, cu runde succesive de alegeri locale și parlamentare. În aceste condiții, riscuri asociate conduitei politicii fiscale s-ar putea manifesta în ambele sensuri. Totuși,
este dezirabilă inițierea cât mai rapidă a măsurilor de consolidare fiscală, în vederea încadrării în plafoanele bugetare consistente cu definiția solidității finanțelor publice și, implicit, cu asigurarea unui mix echilibrat de politici economice, pentru a diminua riscurile unei continuări a amplificării dezechilibrului extern.

Un risc a cărui relevanță se menține și în runda curentă se referă la evoluția viitoare a prețurilor administrate, în special din perspectiva etapizării și magnitudinii procesului de liberalizare a pieței gazelor naturale și a celei a energiei electrice pentru consumatorii casnici finali. Incertitudini vizează, pe de o parte, modalitatea de transpunere a prevederilor OUG nr. 1/2020 în norme specifice emise de autoritățile de profil, iar pe de altă parte, prețurile prevalente pe piețele libere ale energiei și gazelor naturale la momentul finalizării etapelor de liberalizare preconizate de autorități, cu impact asupra coordonatelor scenariului de bază al proiecției macroeconomice. În pofida unei ușoare detensionări în perioada recentă a pieței forței de muncă, rămân deosebit de preocupante și în runda curentă riscurile asociate evoluțiilor de pe
această piață, pe fondul penuriei de forță de muncă pe anumite segmente ale pieței, al ponderii relativ ridicate a populației inactive ori al migrației populației active.

În aceste condiții, presiuni în accentuare asupra salariilor prezintă un potențial apreciabil, putând conduce la reconfigurarea traiectoriei inflației raportat la cea din scenariul de bază, cu atât mai mult cu cât reformele structurale cu adresabilitate directă pe această piață ar putea produce efecte tangibile, cel mai probabil, doar într-un orizont de timp mediu.

Față de runda precedentă, riscurile privind decelerarea activității economice din zona euro s-au temperat, s-au acumulat semnalele unei posibile relaxări a tensiunilor comerciale și tehnologice între principalii actori ai războiului comercial, iar incertitudinile aferente procesului Brexit s-au diminuat. Cu toate acestea, deși acordul de retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost semnat, rezultatele negocierilor privind un posibil acord de liber schimb, precum și prelungirea perioadei de tranziție rămân incerte. Totodată, riscuri sunt asociate unor potențiale escaladări ale tensiunilor geopolitice și ale conflictelor comerciale, de natură să potențeze ulnerabilitățile de ordin fundamental ale unor piețe emergente. Un alt factor de risc conturat recent, dar cu potențial apreciabil de a afecta coordonatele scenariului de bază, se referă la posibilitatea extinderii epidemiei de coronavirus, cu efecte atât directe, cât și propagate asupra creșterii economice și evoluției prețurilor la nivel global. Efecte de sens opus, de stimulare a creșterii economice, sunt asociate unei posibile relaxări a conduitei politicii monetare de către BCE și Fed. Rămân totodată relevante și acțiunile probabile ale altor bănci centrale din regiune, date fiind atât contextul local, cât și cel global.