Vladimir Pasti, director INSOMAR
Ultima cercetare a Insomar a constatat ca, in vreme ce practic toata lumea (85%) este de acord ca economia si piata muncii merg mai prost acum decat inainte, doar circa o treime din subiecti apreciaza ca viata lor si a familiilor lor este inferioara acum celei de dinaintea izbucnirii crizei. Exista chiar 7-8% dintre subiecti care afirma ca viata lor de acum este mai buna decat cea de anul trecut. Nu avem nici un motiv sa nu-i credem pe cuvant. Mai trebuie tinut seama de faptul ca nici in cei mai buni ani ai perioadei de crestere economica nu toata lumea traia din ce in ce mai bine. Intr-un studiu al aceluiasi institut din octombrie 2007, 30% dintre subiecti declarau ca traiesc mai rau decat cu un an inainte si 35% erau optimisti cu privire la viitorul economiei.
Iata un rezultat care ar trebui sa surprinda. Oficial si aproape stiintific, suntem in criza economica de aproape un an de zile, iar aceasta criza s-a accentuat puternic in ultimele sase luni si a atins un varf in primul trimestru al acestui an. Criza afecteaza economia, serviciile sociale, veniturile si activitatea statului si deterioreaza viata de toate zilele a cetatenilor, a firmelor si a institutiilor. Dar, si cresterea economica afecteaza, partial in bine, partial in rau, toate acestea. Teoretic (sau macar ideologic), diferentiem necazurile crizei de necazurile cresterii prin aceea ca mai multa lume traieste mai prost in timp de criza, decat in timp de crestere a economiei. Daca insa incercam sa identificam marimea populatiei afectata de criza actuala, avem o problema – par a fi prea putini. Fata de 2007, cand era “bine”, in 2009, cand este “rau”, doar 8% din populatie traieste mai rau. Este acest numar suficient pentru cea mai mare criza din 1929 incoace? Pentru Romania cel putin, raspunsul este un “nu” destul de categoric. Caci in anii ‘90, reformele destinate restructurarii economiei au condus la scaderi bruste ale nivelului de trai si a calitatii vietii unor volume mult mai mari de populatie decat acum. Mai mult inca, acesti 8% care diferentiaza criza de acum, de cresterea anterioara nu reprezinta una sau mai multe categorii sociale sau ocupationale identificabile. Ei se distribuie aproape uniform pe intreaga clasa de mijloc romaneasca, una dintre particularitatile crizei fiind ca ocoleste in mare masura si pe cei mai bogati, dar si pe cei mai saraci dintre romani.
Cum putem interpreta aceasta realitate? O prima explicatie ar fi ca avem de a face mai ales cu o criza “pe hartie”. O criza pe hartie este identificabila in stirile si atitudinea mass-media, in ratingurile internationale, in declaratiile si deciziile politicienilor si ale guvernantilor, in calculele indoielnice ale specialistilor, dar si in bilanturile anuale, in noile reguli ale creditarii si in conditiile acordului cu FMI si UE. Daca hartiile se indeparteaza prea mult de realitate, ajungem in situatia in care a ajuns G-20, ale carui tari, dupa ce au pompat aproape 4 trilioane de dolari in cele mai dezvoltate economii, nu s-au ales cu mare lucru.
