Viziunea pragmatica asupra globalizarii castiga teren

Aceste rapoarte incearca sa aduca o aparare mai pragmatica si mai nuantata a globalizarii.

Intrebarea daca globalizarea ii afecteaza pe muncitori in tarile dezvoltate apare din cauza unei schimbari internationale majore in distributia venitului national si coincide cu o continua liberalizare si integrare a economiei mondiale. Intr-o lume a fondurilor de pensii, muncitorilor cu pachete de actiuni si salariilor de directori, care sunt considerate parte a contributiei muncitorilor la venitul national, se spune adesea ca acele masuri bazate pe clasa sunt invechite.

Totusi, cercetarile sugereaza ca exista o legatura stransa intre scaderea fortei muncitorilor si inegalitatea crescanda. Pe buna dreptate, acest lucru este luat in considerare de trei rapoarte importante - capitolul numit “globalizarea fortei de munca” din Raportul Mondial pentru 2007 al Fondului Monetar International, Raportul Fortei de Munca al OECD pe 2007 si un raport comun al Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) si Organizatiei Internationale a Muncii (OIM) - Comertul si Forta de Munca - pe 2007.

muncaIglobalizata. Forta de munca la nivel mondial consta in circa un miliard de oameni, dintre care tot mai multi formeaza ceea ce FMI numeste “rezerva globala de muncitori” (oameni care, direct sau indirect, concureaza pe piata muncii). Numarul muncitorilor globali a crescut de patru ori, potrivit FMI, intre 1980 si 2005, ajungand la circa 850 milioane. Multi dintre ei se afla in zona BRIC (Brazilia, Rusia, India si China), tari in care populatia activa a crescut repede si ale caror economii au devenit mai deschise.

Cresterea comertului, a imigratiei, off-shoring-ului si investitiilor straine are un impact in aducerea muncitorilor din diferite tari in competitie.

Impact. Anii globalizarii, scaderea proportiei muncitorilor si inegalitatile salariale tot mai mari au fost si anii reducerii participarii sindicale. Pare rational sa spunem ca acest lucru este parte din aceeasi poveste si ca scaderea fortei sindicatelor a fost o cauza in plus pentru declinul contributiei muncitorilor in venitul national. Totusi, s-ar putea spune si ca, daca muncitorii ar fi incercat sa-si sustina mai activ cauza, ar fi esuat oricum, din cauza concurentei mult mai dure. Avand in vedere ca organizatiile internationale au sprijinit cu convingere globalizarea, tonul celor trei rapoarte este foarte tentant, din moment ce toate trei spun ca este nevoie de politici “bune” pentru piata muncii.

Concluzie 
Organizatiile internationale spun ca globalizarea poate fi aparata cel mai bine printr-o recunoastere mai sincera a faptului ca este un proces care creeaza nesiguranta si inegalitati, chiar si in cele mai dezvoltate tari. Rezultatele de pana acum nu-i vor multumi nici pe critici, nici pe cei mai infocati suporteri ai globalizarii, dar pot ajuta la o dezbatere mult mai riguroasa.