Mai ştim că cea mai mare parte a acestor oameni sunt nemulţumiţi de PSD, iar această nemulţumire a crescut semnificativ după 2004. În 2004, cele 4,3 milioane de voturi obţinute de Adrian Năstase în turul I al alegerilor prezidenţiale reprezentau cam jumătate din bazinul electoral al stângii şi anunţau că PSD, care a obţinut doar 3,7 milioane voturi, are o problemă. În 2008 s-a văzut că această problemă este gravă: PSD a pierdut, faţă de 2004, cca 1,5 milioane de susţinători, şi poziţia de cel mai important partid politic al ţării.

Pe aceste cifre se bazează Octav Cosmâncă atunci când, pregătindu-se de lansarea candidaturii lui Sorin Oprescu la preşedinţia României, anunţă şi înfiinţarea „Alianţei Naţionale a Forţelor Democratice de Stânga” (ANFDS). El ştie că, din postura de erou solitar ce atacă palatul Cotroceni, Sorin Oprescu are doar şansa de a colecta chiar mai puţine voturi decât cele care l-au făcut primar al capitalei. Cum nici măcar Zorro nu a reuşit să ocupe singur palatul guvernatorului, Octav Cosmâncă a decis să-i pregătească doctorului nu un partid ci o alianţă.
Pe piaţa electorală, cererea pentru un nou partid al stângii este imperativă, nu de ieri, de azi, ci încă din momentul în care Ion Iliescu se despărţea de Petre Roman cu ajutorul mineriadei din 1991. De atunci, orice încercare de a construi o alternativă la PSD a eşuat. În 2009, Octav Cosmâncă are la dispoziţie prea puţin timp şi, mai ales, prea puţin material, pentru a încerca din nou.
 

ANFDS va încerca să reunească o serie de partide eşuate ale stângii, deja existente. Ele au existat şi în 2008, degeaba. Dacă nu punem la socoteală partidul ecologiştilor, de care şi-au amintit la alegerile parlamentare doar 18.000 de alegători, d-l Cosmâncă poate aduce în Alianţa stângii „Partidul Popular şi al Protecţiei sociale” cu 8388 de voturi, „Partidul Socialist Român” cu 585 voturi şi, desigur, un nou partid pe care va încerca să-l construiască dând telefoane prietenilor şi cunoştinţelor. Dar, el personal, nu este nici politician, nici ideolog, ci doar un funcţionar conştiincios. La rândul său, Sorin Oprescu nu este nici lider politic, nici ideolog, ci doar un vector de comunicare, fără echipă, fără concepţie, fără organizaţie şi fără bani. Iar dizidenţii din PSD, precum „Grupul de la Cluj”, Mitrea, Oprea, Simirad&Co, s-au orientat deja către Traian Băsescu şi PD-L.

Reconstrucţia stângii nu se poate face decât pornind de la PSD. În două variante. Sau PSD se prăbuşeşte, şi are o ocazie bună dacă pierde alegerile prezidenţiale, sau, invers, PSD se reconstruieşte, şi are o ocazie bună dacă câştigă alegerile prezidenţiale.