Contează în primul rând Germania sau Franţa. Decalajul dintre reluarea activităţii principalilor parteneri comerciali şi noi cuprinde, de regulă, câteva luni. Întrebarea esenţială nu este “când”, ci “cum”. Ce s-a întâmplat până acum? Datele venite din Germania în ultimele luni au oferit multă speranţă. În special la capitolul industriei prelucrătoare. După declinul destul de sever din aprilie, mai a adus o creştere de peste 5 procente, iar iulie şi iunie s-au menţinut tot pe plus, chiar dacă într-o dinamică mult diminuată, sub 1%. Totuşi, "die Abwrackpraemie", sau Programul Rabla în variantă germană, s-a cam încheiat şi nimeni nu prea ştie care ar putea fi următoarea idee salvatoare. Mai mult, la nivel global, schimburile comerciale cu Asia sunt mult sub aşteptări, iar stocurile din SUA se află încă la un nivel ridicat.
La noi, după scăderile puternice înregistrare la finalul lui 2008, industria prelucrătoare a avut o evoluţie oarecum decentă. Nu este mai puţin adevărat că, în ziua de astăzi, "decent" se traduce prin "peste zero". Dincolo de semantică şi de motivele care stau la baza acestor evoluţii, un lucru este cert. Nu e chiar totul la pământ! Următoarele luni sunt însă definitorii pentru ce va urma. Pe măsură ce statele dezvoltate indentifică motoarele de creştere economică pe termen mediu, vom şti şi noi cum stăm. Până în prezent, ne-am bucurat, într-o oarecare măsură, de efectul de substituţie şi, în mod normal, acesta ar trebui să se amplifice în perioadă de criză.
Marea necunoscută o reprezintă însă băncile. Din păcate, atât în Germania, cât şi în Marea Britanie sau SUA, sintagma "credit crunch" a revenit. Ce se întâmpla la noi? August a adus prima creştere lunară a creditului neguvernamental. Chiar dacă nu reprezintă motiv de entuziasm, dinamica ultimelor luni este favorabilă. Scăderea s-a atenuat gradual, din martie şi până acum. Fără îndoială că debutul şovăielnic al programului Prima Casă a contat şi va mai conta câteva luni de-acum încolo, până la expirarea plafonului de garantare. Faptul că avansul se datorează în special creditului în valută este mai puţin important. Mai bine în valută decât deloc. De altfel, creşterea medie a diferenţialului de dobândă la euro, în perioada iulie şi august faţă de trimestrul al doilea, a fost de 55%. De la 1,64% la 2,55%. Astfel, dinamica diferenţialului dintre dobânda la pasive şi cea la active este mai mare la euro decât la lei. În cazul împrumuturilor în lei, avansul a fost de doar 36%. Ce urmează după?
În ceea ce priveşte creditele către gospodării, motive de optimism nu prea sunt. Ba dimpotrivă. Chiar dacă ritmul de creştere a creditelor neperformante s-a temperat, neperformantele tot cresc. Dacă şomajul este un indicator întârziat, neperformantele sunt un indicator şi mai întârziat. Pe de altă parte, bazinul potenţialilor debitori eligibili scade văzând cu ochii. Vom asista la o spectaculoasă inversare de roluri. Bugetarii, până nu demult debitori preferaţi de bănci, vor fi într-o bună măsură ocoliţi de-acum încolo. Aceasta este, de altfel, una dintre preocupările majore ale instituţiilor de credit în momentul de faţă.
Dezideratul naţional, "reluarea creditării", invocat destul de patetic mai ales de politicieni, are şi alte bariere de doborât. Să nu uităm că se pregăteşte o nouă rundă de teste de stress! Băncile vor fi probabil nevoite să-şi consolideze capitalul cu alte câteva sute de milioane de euro, dincolo de miliardul aferent primului test. Singura speranţă pare să vină dinspre firme. Chiar dacă pe termen mediu am putea vedea un ritm anual de creştere a creditării de cel mult 15% (şi asta într-un scenariu realmente optimist), sustenabilitatea relansării este mult mai importantă. Companiile care vor trece acest examen teribil vor creiona practic parcursul economic al următorilor ani. La un moment dat, poate că românii vor da din nou năvală în raionul de electrocasnice. Şi dacă asta nu se întâmplă chiar mâine, poate nici măcar nu este atât de rău.
> Victor Popa este realizatorul emisiunii Business Line şi corealizator al rubricii 3&U la The Money Channel
