Brandul Cătălin Botezatu înseamnă o muncă de peste 20 de ani (…) Am început cu meseria de model, în timp ce eram student. Imdeiat după Revoluţie, am lucrat la prima casă de modă privată, Casa de Modă Europa, al cărei designer şi director artistic am fost câţiva ani. În 1994, mi-am deschis propria Casă de Modă, Delfi, iar apoi i-am schimbat numele în Cătălin Botezatu. A devenit un brand pentru că afacerea şi numele meu s-au extins peste hotare, cât şi în România. Brandul înseamnă acum: ateliere de creaţie, fabrici în care se lucrează pret-a-porter şi nu în ultimul rând cea mai profitabilă afacere: fabricile în care se lucrează lenjerie intimă pentru femei şi bărbaţi, iar de curând şi cămăşi.

Câte fabrici aveţi?

Sunt două ateliere de creaţie şi trei fabrici în care se lucrează de la serii mici la serii mari.

Aveţi comenzi?

O mare tragedie, când am deschis prima fabrică de lenjerie împreună cu asociatul meu, de la Târgul Mureş, el se temea că nu vom vinde şi i-am zis că va veni o vreme în care nu o să avem ce să vindem şi a râs… Ei bine, anul acesta, deşi este perioadă de criză a venit acea vreme: depozitele sunt goale, am comenzi foarte mari, dar nu am ce să vând, pentru că toţi furnizorii de marfă, din România, aproape toţi au dispărut, mă refer la elastic, la bumbac, la accesorii.

Cei cu care lucram în Italia s-au înjumătăţit şi preferă să lucreze cu creatorii sau cu branduri care le dau de lucru cantităţi mici. Atunci sunt în situaţia în care disper între tot felul de ţări, chiar şi Turcia, pentru că este cea mai aproape, să pot face rost de materie primă. Turcii, care erau atât de accesibili până acum, vorbind de Europa, au început să facă figuri.

De exemplu: îmi făceam elasticul unde îşi făceau Dolce, Cavalli, Armani, dar ei s-au orientat către Asia, care este o piaţă extrem de bună şi foarte calitativă. Numai că ei comandă milioane de metri, iar eu încă nu am ajuns la nivelul acesta. E destul de delicat şi uite-mă în situaţia în care nu pot să onorez comenzi la timp, deşi am foarte multe, din cauza materiei prime.

Cât valorează brandul Cătălin Botezatu?

A nu ştiu, nu am făcut niciodată un calcul. Nu ştiu cât valorează din punct de vedere financiar. Ştiu că emoţional valorează foarte mult, pentru că mi-am dedicat toată viaţa acestui brand şi mi-o dedic în continuare. Nu ştiu cât pot valora nişte fabrici în care lucrează peste 200 de oameni, nişte ateliere. Nu ştiu, nu am făcut niciodată socoteala asta şi nici nu cred că o voi face.

Credeţi că brandul Cătălin Botezatu se află printre primele 5 branduri de fashion din lume?

Nu. Categoric nu. Aş fi nebun să cred că în primele 5-10 branduri. Aş vrea să fiu măcar în primele 20 de branduri, de creatori. Nu, nu sunt. E adevărat că anul trecut şi anul acesta au închis porţile mari creatori ai lumii, mari titani din fashion, dar nu. E cert că am penetrat de câţiva ani piaţa internaţională. Sunt foarte cunoscut pe piaţa din Statele Unite, dar nu, categoric nu. Mi-aş dori.

Cum este perceput brandul Cătălin Botezatu în afară, îl promovaţi ca fiind un brand românesc?

Ori de câte ori am mers în străinătate şi s-au pus în joc premii, gen marele premiu sau premul I la creaţie, şamd. De cele mai multe ori le-am câştigat. Atunci când eram premiat, abia puteau să-mi rostească numele, în schimb vâlva şi feedback-ul acelui premiu era acela că a câştigat un român.

În ceea ce mă priveşte pe mine, dacă acum 7 ani mergeam cu greu şi abia deschideam uşile săptămânilor modei internaţionale sau evenimentelor de fashion importante. Acum am ajuns, de câţiva ani, să fiu fashion guest, să fiu invitatul special al acestor evenimente. Sunt săptămâni ale modei în care colecţiile mele sunt aşteptate cu mult interes. Înseamnă mult. În primul rând am făcut o economie de bani. O participare la un fashion week înseamnă sume foarte mari. Ei bine, am trecut peste aceste sume care sunt foarte, foarte, foarte mari.

Cam cât costă?

Un eveniment, de exemplu, la Paris, să luăm un fashion week de referinţă, în care trebuie să închiriezi şi scaunul pe care stă spectatorul, costă în jur de 100.000 de euro, dacă îl faci modest. Dacă îl faci a la grande şi foloseşti o sala  precum Carusel de Luvru sau o sală ca a hotelului Grand Hotel, care este extrem de frumos sau la Ritz, categoric te duce către un milion de euro.

De unde vin banii?

Nu ştiu. M-am întrebat şi eu (…) La marii creatori ştiu de unde vin: ei au nişte bugete imense. Bunăoară, Dior pentru o prezentare, anul trecut, a cheltuit aproape 2 milioane de dolari. Închipuiţi-vă că numai bugetul pentru machiaj, la Dior, era ceva de 250.000 de euro. Îşi permit. Eu nu mi-am permis acest lucru. Cu mândrie recunosc că de câţiva ani de zile sunt scutit de taxa de participare, care este foarte mare. Sala mi se pune la dispoziţie în mod gratuit, de asemenea, manechinele. Singurul lucru pe care îl fac este că plec întotdeauna cu staff-ul meu, care înseamnă machiaj şi coafură, pentru a-mi asigura conceptul pe care l-am pregătit pentru prezentarea respectivă. Acestea sunt singurele cheltuieli şi uneori, atunci când mă doresc cu adevărat chiar mi se plătesc şi biletele de avion, ne mai vorbind despre cazare şi alte mici chestii care sunt plătite de organizatori.

Cum a fost anul 2009 din punct de vedere financiar pentru d-vs.?

Foarte bun. Pentru mine 2009 a însemnat un vârf al vânzărilor de lenjerie. A însemnat, de asemenea şi punerea bazei acestei noi făbricuţe unde realizez cămăşi, care au un succes extraordinar. Nu mai vorbim de prezentări. (…) Dacă aş putea să fiu în fiecare zi în alt loc al lumii aş fi, pentru că sunt invitat peste tot. 

Vorbind despre anul 2010, săptămâna trecută, în timp ce prezentam aici la Bucharest Fashion Week, o altă colecţie de-a mea, semnată Cătălin Botezatu pentru Valeria Marin, pe care am prezentat-o şi la Milano, la fashion week, se prezenta şi la Los Angeles. Deşi joi plec la Canes, o altă colecţie de haute couture pleacă la Seattle, la săptămâna modei de acolo. Iată că, deja, am ajuns să nu mai fiu prezent ca presoană fizică, să fie prezentă colecţia, pentru că oamenii chiar îşi doresc aceste colecţii.

Expuneţi la Festivalul de la Cannes?

Nu expun la Festivalul de la Cannes. Sunt special guest (VIP) din partea unui brand internaţional care m-a invitat acolo.

Care este valoarea vânzărilor online pe care magazinul d-vs. le-a realizat în 2009? Ce vânzări estimaţi pentru 2010?

Nu ştiu… Oricum foarte mare. Am fost primul magazin online al unui designer de proporţii, că mai sunt şi alte magazine online. M-am gândit destul de mult dacă să fac un magazin online şi “am riscat”, am încercat. Se vinde extraordinar de mult.

Vă aşteptaţi la aceste vânzări?

Da, pentru că preţurile, contrar tuturor aparenţelor, sunt foarte mici. (…) Preţurile nu sunt mari, chiar dacă numele Botezatu atârnă greu. M-am gândit că trebuie să fie accesibil maselor, datorită cărora practic exist. O lenjerie de bărbaţi este la 25  RON (250.000 de lei), semnată Botezatu, făcută dintr-un material calitativ: bumbac sau elastic făcut în Italia, e o lenjerie accesibilă, pe care şi-o poate permite probabil orice român. Aşa cum spuneam mai devreme, brandul vinde foarte mult, poate uneori e aşa o nebunie, atunci oricine poate intra pe acest magazin şi îşi poate comanda ceva. Suntem extrem de prompţi, pentru că dacă azi se face comanda, cel târziu poimânine dimineaţă ai produsele acasă, la preţul de magazin, la care nu ţi se adaugă nimic.

Aţi început să fiţi deja piratat?

Da, s-a întâmplat şi asta. În afară de magazinul online, lenjeria Cătălin Botezatu se vinde în peste alte 90 de magazine în România, numai că având foarte mulţi agenţi care lucrează pentru noi, sunt cu ochii în patru şi au stopat această piraterie.

Vindeau la acelaşi preţ sau mai jos?

Nu, mai sus, din păcate.

Care a fost cea mai scump obiect vestimentar vândut şi cât a valorat el?

Cred că a fost o rochie care conţinea în partea de sus un corset, tip platoşă, din argint, bătut cu pietre zwarovski, făcut în Italia. Pe partea din faţă a acestui corset erau încrustate iniţialele CB, sigla casei de modă, iar partea de jos era făcută dintr-o combinaţie de shantung, voaluri, chiar şi dantelă şi a fost vândută în urmă cu 8, 9 ani, pentru 20.000 de dolari, pe vremea aceea, unei doamne dintr-o familie cu sânge albastru din Italia, care şi-a dorit-o pentru o nuntă. de altfel era o piesă de colecţie pe care am realizat-o pentru un show. era mai mult pe nunaţe de argintiu, dar arăta ca o rochie de mireasă şi cred că a fost luată pentru un astfel de eveniment.

Ştiţi cam ce avere aveţi?

Nu şi nici nu mă interesează, pentru că a vorbi despre bani şi despre averi, din punctul meu de vedere este o conversaţie vulgară. Banii nu sunt importanţi în ceea ce fac. I-am avut, provin dintr-o familie cu bani, care mi-a oferit un statut financiar ridicat, încă de la început şi nu am făcut fashion pentru bani. Dacă aş fi făcut acest lucru pentru bani, poate nu aş fi realizat atât de multe lucruri, dar nu ştiu ce înseamnă avere, în cazul acesta.

Cash, bani lichizi…

Cine are bani lichizi acum?

Cam cât din avere provine din vânzările de lenjerie?

Nici asta nu pot să vă spun, pentru că nu ştiu. Nu am făcut niciodată calcule. Sunt momente critice în care nu sunt bani, nu se fac încasări. De exemplu începutul de an, inanuarie, a fost unul prost pentru toată lumea şi nu vorbim de partea de lenjerie care merge bine tot timpul, dar pe ateliere, pe comenzi se vede clar, acestea sunt mai puţine. Dacă altă dată cliente care îşi doreau rochii foarte scumpe, acum îşi doresc rochii, dar mai ieftine, cu materiale mai ieftine. Ele spun din start: am bugetul X şi trebuie să ma încadrez în el. Au fost momente în care am venit cu bani de acasă, ca să pot să suport o altă afacere în paralel, că nu mă ocup doar cu moda.