Ideea e simplă, spune Cristian Lupşa, unul dintre iniţiatorii proiectului. Practic, grupul de jurnalişti, fotografi şi designeri a creat o revistă generalistă aşa cum şi-ar dori să găsească pe piaţa românească. „Adică plănuită din timp, executată minuţios, atât editorial cât şi vizual, editată la sânge şi fără compromisurile care se fac astăzi în mediul comercial”, explică Lupşa în numele echipei editoriale. După această reţetă, a rezultat o revistă care reuneşte materiale despre pufuleţi, vampiri, diacritice şi trafic, totul ilustrat şi redat vizual de art directorul Raymond Bobar, care a colaborat cu publicaţii precum Esquire şi Men’s Health. Decât o revistă, un exemplu de cum ar trebui să arate un produs editorial de colecţie, va apărea într-o singură ediţie, într-un tiraj de circa 2.000 de exemplare, distribuit gratuit la o serie de evenimente dedicate, plănuite de iniţiatorii proiectului. Echipa, care în formulă extinsă reuneşte peste 40 de nume, a muncit voluntar la realizarea revistei, toate cheltuielile, inclusiv cele de tipar, de câteva mii de euro, fiind suportate din propriul buzunar.

Dincolo de efectele imediate, de a surprinde şi bucura cititorii, iniţiatorii mărturisesc că le-ar plăcea ca acest proiect să lanseze discuţii despre viitorul revistelor în România, despre cum pot deveni mai utile, spectaculoase şi mai profunde, totul într-o relaţie bună cu advertiserii, care să nu implice compromisuri şi presiuni. Transformarea unei astfel de reviste într-un produs editorial periodic este însă destul de dificilă. Cristian Lupşa spune că extinderea presupune schimbarea modului de lucru într-unul mai apropiat de cel comercial. „Ca să îl poţi susţine ar trebui să îl poţi finanţa cât de cât, fără să renunţi la principiile cu care ai pornit la drum. Realist, chiar dacă ar exista bani, o astfel de revistă nu ar putea ieşi decât trimestrial”, a explicat jurnalistul, ce a colaborat cu publicaţii precum Esquire România şi Christian Science Monitor din Statele Unite. Din punct de vedere comercial, o astfel de revistă necesită un tip de publicitate diferit de cel practicat acum, precum şi mai multă implicare din partea cititorilor, inclusiv financiară. „În Vest, unde revistele independente funcţionează exemplar şi pe timp de criză, un astfel de produs costă de trei ori mai mult decât o publicaţie sprijinită de un trust”, a precizat Cristian Lupşa.

În prezent, dintre revistele autohtone, spune Lupşa, unele „reuşesc mai des, altele niciodată” să ajungă la o formulă „de colecţie”, care implică perenitatea articolelor.