BĂNCI

Creditele neperformante raportate de bănci au crescut de la mai puţin de 5% la mai mult de 13% din active. Asta înseamnă că Banca Naţională va trebui să apere cu orice preţ nivelul de curs leu-euro actual, pentru a evita o criză bancară. Pe lângă derapajul de curs valutar, un alt factor de vulnerabilitate pentru bănci ar fi o prăbuşire suplimentară a pieţei imobiliare, care i-ar determina să nu-şi mai plătească ratele la bănci chiar şi pe unii dintre cei care încă îşi permit.

Naţionalitatea acţionariatului nu influenţează foarte mult vulnerabilitatea băncilor din România. Teoretic, este posibil ca o bancă insolventă în ţara mamă să deţină o sucursală locală foarte solidă. Însă şi reciproca este valabilă – banca-mamă, oricât de solidă, are responsabilitate limitată în cazul în care subsidiara ei din România a fost prea imprudentă în acordarea creditelor.

România are însă un avantaj: majoritatea băncilor care au dat credite în perioada de explozie a preţurilor imobiliare au făcut-o din împrumuturi de la băncile – mamă mai degrabă decât din depozite atrase pe plan local, astfel că nota de plată a unui eventual derapaj ar fi în bunăparte exportată.

EXPORTURI

Performanţa exporturilor este decuplată de starea economiei locale, lucru de care România a beneficiat în momentul în care a rămas în urma Europei la creştere economică. Însă dacă Europa se întoarce în recesiune, România pierde singurul motor care o mai ţine la suprafaţă.

În plus, apare efectul împovărător al unor exporturi construite pe deprecierea cursului valutar. Companiile au beneficiat pe termen scurt de un leu mai slab, care le-a redus costurile cu munca, însă din cauza importurilor mai scumpe au ratat ocazia de-a investi în tehnologie de vârf, care să le facă competitive pe termen lung. Citeste materialul integral pe Riscograma.ro