Pentru a-și proteja aliații săi de o eventuală agresiune din partea Chinei, SUA nu au prea multe opțiuni. De exemplu, nu pot constrânge China prin mijloace militare. Statele Unite nu se vor angaja în mod direct într-un război cu chinezii în viitorul apropiat, deoarece forțele militare navală și aeriană ale SUA sunt deasupra Chinei, iar singura modalitate prin care chinezii pot egala scorul este să folosească armele nucleare, scrie Zero Hedge. Niciuna dintre cele două mari puteri nu dorește un asemenea deznodământ, deoarece acesta ar însemna căderea celor doi giganți.
Așadar, există posibilitatea ca SUA să folosească arma petrolului în loc să lovească în centrul de slăbiciune al Chinei, care este dependența sa uriașă de importul de țiței. În prezent, China importă 55% din necesarul său de petrol, din care aproape jumătate este adus din țările din Golful Persic, adică 5,3 milioane de barili pe zi și reprezintă aproximativ 75% din producția de țiței a Arabiei Saudite. Dependența Chinei de petrolul din Orientul Mijlociu a crescut treptat, pe măsură ce a crescut și cererea. Chiar acum, China a atins vârful său de dependență de importul de petrol din SUA, iar ritmul de creștere a încetinit ușor. Cea mai mare sursă a importurilor de petrol brut pentru China este Arabia Saudită.
Rezervele de petrol ale statului chinez, cifrate la 475,9 milioane barili (75,66 milioane m3), plus cele ale companiilor, de 209,44 milioane barili (33,3 milioane m3), ar putea asigura consumul timp de numai 90 de zile.
Între timp, SUA tind către independență energetică. Datorită descoperirilor tehnologice privind gazele de șist și noile rezerve de petrol, în SUA a început o revoluție energetică: producția de petrol brut din SUA a crescut cu 50% din 2008 până în prezent. Datorită acestei majorări, precum și eficientizării consumului autoturismelor, importurile de petrol au scăzut de la maximul de 60% din consum, în 2005, până la 35%, în prezent, ajungând la nivelul din 1973. Și vor continua să scadă. De asemenea, producția de gaze naturale americane a crescut cu aproape 33% începând din 2005, iar ponderea gazelor de șist a urcat de la 2% din producția totală în 2000, până la 44%, în prezent.
Începând din 2013, Statele Unite ale Americii sunt cel de-al doilea mare producător mondial de țiței, după Arabia Saudită, și al doilea cel mai mare exportator de produse rafinate de petrol, după Federația Rusă. Potrivit ultimelor statistici, SUA ar fi depășit Rusia ca cel mai mare producător de petrol și gaze naturale, în 2014. În mai 2011, SUA au devenit un exportator net de produse petroliere rafinate.
Cu petrolul descoperit recent, SUA ar putea păcăli Iranul să blocheze strâmtoarea Hormuz fără niciun prejudiciu economic pentru SUA, cu scopul de a da o lovitură puternică economiei fragile a Chinei. În primul rând, Congresul SUA va respinge acordul nuclear al Iranului; și în al doilea rând, SUA va aproba atacul aerian al Israelului împotriva unităților nucleare ale Teheranului. Apoi, Iranul va riposta prin blocarea srâmtorii Hormuz, care este singura trecere mare din Golful Persic către ocean. După blocaj, China va trebui să lupte pentru a-și satisface nevoia de petrol. Inflația va exploda, yuanul se va deprecia și va urma un colaps economic.
China va ceda în fața puterii armei petrolului american pentru a se salva de la un colaps politic, economic și social. Arma petrolului va obține ceva ce armata nu poate realiza la un cost mai mic. Acest scenariu ar trebui să-i îngrijoreze cu adevărat pe chinezi, conchide articolul publicat de Zero Hedge.
