AcasăEconomieCele mai frumoase locuri de vizitat lângă Cluj. FOTO

Cele mai frumoase locuri de vizitat lângă Cluj. FOTO

Așezat în centrul regiunii istorice Transilvania, județul Cluj este unul foarte important din punct de vedere economic, cultural și social și are reședința de județ la Cluj-Napoca (care poate fi considerat și capitala Transilvaniei). Este înconjurat de județele Sălaj, Maramureș, Bistrița Năsăud, Mureș, Alba și Bihor. Numele județului provine din cuvântul „clus” din limba latină, care înseamnă „închis” și se referă la faptul că este așezat între dealuri și munții Apuseni. Dacă treci prin vizită pe la Cluj, trebuie să vizitezi măcar câteva dintre locurile pe care ți le propun în cele ce urmează.
Pe lângă vizitarea celor mai importante obiective turistice din Cluj – Napoca (Piata Unirii, Parcul Central Simion Barnatiu, Piata Muzeului, Muzeul Botanic, Biserica Romano-Catolica “Sfantul Mihail”, Statuia lui Matei Corvin, Catedrala Ortodoxa “Adormirea Maicii Domnului”, etc) o vacanță în zonă trebuie neapărat completată și cu câteva experiențe și obiective turistice din imprejurimile Clujului.

Stufărişurile de la Sic și Lacul Știucilor

Stufărișurile de la Sic alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip avifaunistic) situată în județul Cluj, pe teritoriul administrativ al comunei Sic. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate)[3] și se întinde pe o suprafață de 2 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă umedă în lunca văii Fizeșului (afluent de dreapta al Someșului Mic) alcătuită din mlaștini, iazuri și luciu de apă, cu vegetație de stuf și papură.

Stufărișurile de la Sic adăpostesc și asigură condiții de hrană, cuibărire și viețuire pentru o mare diversitate de păsări migratoare de baltă, de pasaj sau sedentare, printre care: corcodelul mic (Tachybaptus ruficollis), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), lișiță (cu specii de Fulica atra și Gallinula chloropus), presură (o specie din familia Emberizidae), cufundarul polar (Gavia arctica), nagâțul (Vanellus vanellus), pițigoi moțat (Aegithalos caudatus), câneparul (Acanthis cannabina), lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus) sau șorecarul comun (Buteo buteo).

 

În apropierea stufărişului, se află Lacul Ştiucilor, un important loc de popas pe timpul migraţiei pentru multe specii de păsări, dar şi un loc de clocit pentru mai mult de 20 de specii de păsări, între care raţe, stârci, corcodei, lişiţe, găinuşe de baltă, cârstei de baltă, cresteţi pestriţi, ereţi de stuf şi mai multe specii de lăcari.

Parcul Etnografic Național Romulus Vuia

Parcul Etnografic Naţional “Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, primul muzeu în aer liber din România, a fost înfiinţat la 1 iunie 1929, ca secție a Muzeului Etnografic al Ardealului, prin hotărârea Ministerului Cultelor şi Artelor. Parcul Naţional a fost recunoscut oficial prin Legea privitoare la organizarea Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi a Parcului Naţional din Cluj, publicată în Monitorul Oficial din 5 aprilie 1932. Întemeietorul parcului, etnograful Romulus Vuia, a optat pentru o formă de organizare în care unele gospodării rurale originale urmau să fie locuite de ţărani, antrenaţi în activităţi economice tradiţionale. Suprafața inițială a parcului era de 75 de hectare.

În perioada 1929-1940 au fost transferate în Parcul Etnografic următoarele construcţii: Casa din Vidra (1929), o stână din Poiana Sibiului împreună cu ciobanul şi 75 de oi (1930), Troiţa din Lupşa (1931), Gospodăria din Telciu (1932) – donaţia locuitorilor comunei Telciu şi Șura maghiară din Stana (1936). De asemenea, a fost deschis restaurantul muzeului, Gaudeamus, care oferea vizitatorilor Parcului Etnografic produse tradiționale din Transilvania.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, cea mai mare parte a construcțiilor din Parcul Etnografic au fost distruse. La întoarcerea la Cluj, în 1945, dintre unităţile transferate în cadrul Parcului Naţional se mai păstrau doar casa moţului văsar din Vidra, comuna Avram Iancu, şi restaurantul muzeului, Gaudeamus.

În 1956, Teodor Onișor și Valer Butură au restructurat planul tematic al parcului, stabilind criteriile științifice pe baza cărora urmau să fie transferate construcțiile în Parcul Etnografic, precum și zonarea etnografică a Transilvaniei. Au fost proiectate, cu această ocazie, patru sectoare tematice: un sector cu tipuri zonale de gospodării şi cu monumente de arhitectură, un altul cu instalaţii şi ateliere ţărăneşti, un sector etnobotanic, cu culturi tradiţionale şi construcţii aferente din hotarul satului şi un sector etnozoologic, cu construcţii pastorale şi animale de rasă locală.

Lacul Tarnița
Lacul Tarnița este un lac de acumulare care se găsește între comunele Râșca, Mărișel și Gilău (județul Cluj), la vest de municipiul Cluj-Napoca. Cu o suprafață de cca. 215 ha și o lungime de peste 8 km și o adâncime maximă de peste 70 de metri, lacul Tarnița este una din cele mai apreciate zone turistice din județul Cluj. Este alimentat de apele Văii Someșul Cald (unul din afluenții Someșului Mic).

Principalele activități desfășurate pe lac sunt navigatul cu iole, plimbarea cu caiacul, pescuitul, înotul și plimbările cu barca. Caiace de una, două sau trei persoane, iole și paddleboarduri (Stand Up Paddle) se pot închiria la Yachting Club Tarnita (www.tarnita.ro). Tot aici se oferă și acces la plajă. Totuși există și asociații cu profil sportiv care organizează periodic concursuri de înot (vezi Traversarea Tarniței) sau pescuit sportiv.

Parcul Cetățuia

Cetățuia (în maghiară Fellegvár) este o fortificație construită in perioada Habsburgică în vârful dealului cu același nume din Cluj-Napoca, în cartierul Gruia.

Cetățuia a fost clădită între anii 1715 și 1735 cu ziduri sub formă de stea, o redută, un turn și era înconjurată de bastioane, conform cu planurile arhitectului militar Giovanni Murando Visconti, în exterior fiind înconjurată de un val de pamânt. Porțile de acces dinspre vest și sud nu mai există, au mai rămas în picioare doar cele din sud-est si nord. Deasupra porților și în interiorul incintei se aflau diferite clădiri care adăposteau spații administrative, o garnizoană și un depozit de armament.

Fortificația a fost ridicată cu scopul principal de a asigura controlul asupra orașului, după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă, dar a fost folosită de multe ori și ca închisoare, îndeosebi în perioada Revoluției de la 1848. Aici a fost întemnițat și executat la 11 mai 1849 pastorul sas Stephan Ludwig Roth, unul dintre eroii Revoluției.

Din vechea cetățuie a mai rămas puțin: o parte din ziduri, patru clădiri, iar reduta a fost transformată în Turnul Parașutiștilor. Întregul ansamblu a fost profund afectat de alunecările de teren din zonă.

Pe colina dealului a fost construit Hotelul Belvedere în perioada anilor 1970, iar în 1995 a fost înălțată o cruce imensă din fier, în locul celei distruse de comuniști în anii 50. Crucea inițială a fost ridicată în memoria celor întemnițați aici.

Lacul Beliș

Lacul Beliș este un lac artificial de acumulare, aflat în Munții Gilăului, județul Cluj.
A fost proiectat și amenajat în anii 1970-1974, în scop hidroenergetic, pe cursul râului Someșul Cald.  Are o suprafață de 9,8 kmp și o lungime de 13 km, fiind situat la o altitudine de 990 m. Pe malul lacului se află stațiunea turistică Beliș-Fântânele.
Locuitorii din vechiul Beliș au fost nevoiți să se mute în actuala vatră a satului. Mici catune din zonă au dispărut în timp, iar vara, dacă nivelul apei scade foarte mult, se mai pot vedea ruinele caselor abandonate de săteni.

Chidea

Chidea (în maghiară Kide) este un sat în comuna Vultureni din județul Cluj, Transilvania, România.

Satul Chidea se află aproape de izvoarele Pârâului Chidea (ce se varsă, după 6 km, în dreptul localității Ciumăfaia în Valea Borșei si are un bazin hidrografic de 12 km²). În Chidea se pătrunde dinspre Ciumăfaia pe un drum pietruit în dreptul kilometrului 17 al șoselei Răscruci – Hida, care urmează malul acestui pârâu. Distanța de la șosea până în sat este de 2,5 km.

Satul este ferit de curenții de aer care urmează valea Borșei, fapt ce favorizează cultura pomilor fructiferi, în care locuitorii, în marea lor majoritate de etnie maghiară, sunt renumiți. Satul este înconjurat de culmile Dealului Chidea (539 m), de vârfurile Gapos-Dâmb (551 m) – spre S și Benetea (575 m) – spre E și NE. Are o desfășurare atât pe firul pârâului cât și pe coasta nordică a dealului, avand două ulițe principale care se desfac din șoseaua ce intră în sat dinspre Ciumăfaia și se reunesc la capătul nord-estic al satului. Culmile din jur sunt bogat împădurite, dând satului un aspect de stațiune balneo-climaterică.

Plimbarea prin Chidea este o experiență care te face să te lași în voia simplității liniștitoare.

Parcul de agrement Moara de Vânt

Parcul sau mai bine zis, ferma de animale „Moara de Vânt” se află în apropiere de municipiul Cluj-Napoca, în localitatea Sălicea, comuna Ciurila.
Este un fel de grădină zoologică de mângâiat animale, un concept împrumutat de proprietarul parcului, Wilhelm Dietrich, din Germania.
Se întinde pe o suprafață de  4.5ha și găzduiește mai mult de 250 de animale din peste 40 de specii precum iepurași, rățuște, prepelițe, gâște, găini, bibilici, păuni, porumbei, porcușori de Guineea, capre, căpriori, cerbi, fazani, curci, ponei, măgari, lame, mufloni, maimuțe, văcuțe pitice Zebu, cai, porci vietnamezi, ulii, șoimi, dragoni cu barba, potârnichi de California, broaște țestoase sau berze.

Castelul Bánffy

Castelul Bánffy de la Bonțida (în maghiară Bonchidai Bánffy-kastély), care a fost cunoscut ca Versailles-ul Transilvaniei, este un ansamblu arhitectonic construit de familia Bánffy în comuna Bonțida, județul Cluj. Nucleul complexului de edificii este renascentist, extinderile și modificările ulterioare au fost făcute în secolul al XVIII-lea în stil baroc, iar în secolul al XIX-lea în stil neoclasicist și stil romantic (galeria neogotică de la 1855). Ansamblul se află în prezent în proces de restaurare.
Castelul ,,electric” cum mai este numit astăzi a devenit și mai cunoscut în ultima perioadă, datorită festivalului Electric Castle.
Parcul și lacul din spatele castelului sunt ideale pentru picnicuri sau relaxare.

Arkhai Sculpture Park

Parcul de Sculpturi Arkhai a fost înființat de către sculptorul, artistul plastic clujean Ernő Bartha și se întinde pe un hectar, sub o pădure de brazi.
Construirea parcului a început în 2008, de atunci este în continuă dezvoltare.
Unic în lume datorită sculpturilor din fân de dimensiuni monumentale, locul reprezintă o oază de liniște, unde omul se întâlnește cu natura și arta într-o armonie deplină.

Laguna Albastră

La 30 de km de orașul Cluj, într-o zonă cu dune de nisip, din nordul dealurilor Siloşului, în imediata apropiere a comunei Aghireşu, se află un lac ce atrage prin culoare apei sale: Laguna Albastră. Lacul s-a format pe locul unei cariere de nisip, o fostă mină de caolin (argilă albă), ce aparţinea de Exploatarea Minei Aghireşu, unde apa s-a acumulat datorită unor izvoare subterane, dar şi prin reţinerea apei provenite din precipitaţii. De jur împrejurul lacului a crescut stufăriș, iar pereții de nisip și pietre calcaroase gălbui, s-au erodat în timp, dând locului o frumusețe aparte.

Cheile Turenilor

Cheile Turului, Cheile Turenilor sau Cheile Copandului (în maghiară Túri-hasadék) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip mixt) cu o suprafață de 25 ha, aflată la nord de municipiul Turda, în județul Cluj. Administrativ rezervația naturală aparține comunei Săndulești.
Pe teritoriul ariei protejate se regăsesc trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar (Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase); ce adăpostesc elemente floristice și faunistice diverse, printre care se află mai multe specii protejate la nivel european sau enumerate pe lista roșie a IUCN.

Specii floristice (arbusti, flori și ierburi) semnalate în arealul rezervației naturale: scoruș (Sorbus dacica), scoruș-gecesc (Sorbus graeca), cununiță (Spiraea chamaedryfolia), mărul lupului (Aristolochia clematitis), Taraxacum hoppeanum – o specie carpato-balcanică, pesmă (Centaurea atropurpurea), paronihie capitată (Paronychia cephalotes), tămâioară (Viola jooi), hajmă păsărească (Allium flavum), lucernă (Medicago minima), borșișor (Sempervivum marmoreum), gușa porumbelului (Silene otites), tavalgă (Spiraea crenata), cimbrișor (Thymus comosus), o specie de plantă (Aurinia saxatilis) din familia Cruciferae și Waldsteinia geoides, element floristic ce aparține familiei Rosaceae.

Fauna este reprezentată de câteva specii de amfibieni, pești și insecte; printre care: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), buhaiul de baltă cu burta roșie (Bombina bombina), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis), zvârlugă (Cobitis taenia), precum și trei fluturi: Callimorpha quadripunctaria (fluturele-tigru), Euphydryas maturna și Leptidea morsei (fluturele de muștar).

Satul Sâncraiu

Istoria satului Sâncraiu începe de demult, în anul 1288 când a fost atestat documentar pentru prima dată. La mijlocul secolului al XX-lea satul s-a unit cu un alt sat denumit Senkral, aflat pe cealaltă parte a râului. Astfel a luat naștere Sâncraiul de astăzi, cunoscut pentru frumusețea locurilor, încărcate de tradiții și obiceiuri, pentru pensiunile care și-au păstrat farmecul caselor de odinioară, dar și pentru numeroșii meșteșugari (dulgheri, fierari, tâmplari, zidari, cojocari) din zonă. În sat mai funcționează și astăzi treisprezece ateliere de tâmplărie.

Localitatea a primit denumirea de sat european pentru felul în care a ştiut să-și valorifice tradițiile, dar și pentru proiectele de salubrizare și infrastructură. Sătenii au format o rețea agroturistică coordonată de agenția de turism Davincze Tours.

Este cunoscut pentru frumusețea locurilor, încărcate de tradiții și obiceiuri, pentru pensiunile care și-au păstrat farmecul caselor de odinioară, dar și pentru numeroșii meșteșugari (dulgheri, fierari, tâmplari, zidari, cojocari) din zonă.

Cascada Vălul Miresei

Cascada Răchițele numită și Vălul Miresei este situată pe Valea Stanciului, în arealul localității Răchițele din comuna Mărgău, județul Cluj.

Este una dintre cele mai frumoase cascade din România. Căderea de apă este de peste 30 de metri. Pe timp de iarnă peretele stâncos îngheață, fiind un excelent loc de escaladă pe gheață pentru cei pasionați de acest sport.

O legendă veche amintește că numele cascadei vine de la faptul că demult o mireasă ar fi căzut de pe stâncile abrupte din zona unde este cascada, iar voalul ei a rămas agățat pe stânci. Acolo, nuntașii s-au oprit și au început să plângă, astfel formându-se cascada. În realitate, numele s-ar putea atribui formei cascadei care seamăna cu un voal. (sursa)

Cascada Răchiţele este situată în versantul estic al masivului Vlădeasa, pe Valea Seacă, afluent al pârâului Răchiţele.

Se află la o altitudine de 1000 m şi are o înălţime de 30 m şi 2 trepte. La baza treptei de sus există o marmită adâncă cu diametrul de 10 m, care asigură o dispersie a apei, care seamănă cu un voal. De aici provine numele de Vălul Miresei.

Grădina Botanică

Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România a fost fondată în 1920 de profesorul Alexandru Borza.
Întinsă pe o suprafață de aproape 14 hectare, în partea sudică a Clujului, grădina botanică, organizată după Unirea Transilvaniei cu România, în anii activității de așezare pe temeiuri solide a universității clujene, a reușit să se dezvolte în timp atât ca și un obiectiv turistic clujean cât și ca important spațiu didactic și științific din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI CJ-II-a-B-07455).

Grădina conține pe teritoriul său peste 10 000 specii de plante din toate colțurile lumii, fiind structurată pe mai multe sectoare: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic și medicinal. Flora și vegetația românească sunt reprezentate prin plante din câmpiile transilvane, Munții Carpați, Banat, etc.

Printre atracțiile grădinii se numără Grădina japoneză (o grădină în stil japonez cu un pârâu și o căsuță în stil japonez), Grădina romană cu vestigii arheologice din vechea colonie romană Napoca, printre care și o statuie a lui Ceres, zeița cerealelor și a pâinii, alături de plante cultivate care domină agricultura contemporană românească.

Turnul sau Bastionul Croitorilor

Bastionul Croitorilor (în maghiară Bethlen bástyája, alternativ Szabók bástyája, în trad. „Bastionul Bethlen” sau „Bastionul Croitorilor”) este unul din puținele turnuri de fortificație care au făcut parte din Vechea Cetate a Clujului și care s-a păstrat intact până în zilele noastre. A fost finanțat de breasla croitorilor din Cluj. Fiecare bastion (turn) al zidului medieval de apărare a fost finanțat de altă breaslă (croitori, cizmari, curelari, funari, olari, rotari, săpunari, tâmplari, zidari etc).

Bastionul a fost restaurat în anul 1924 și transformat în muzeu de către Comisiunea Monumentelor Istorice. O altă restaurare a avut loc în 1959. În perioada 2007-2009, după două decenii de paragină, bastionul a fost din nou restaurat, iar în prezent găzduiește Centrul de cultură urbană, care cuprinde o sală de conferințe și spații expoziționale.

 

 

 

 

Ultimele Articole