Cernobîl, 35 de ani de la dezastru! De ce așa ceva nu e posibil la Cernavodă

În urmă cu 35 de ani, la Cernobîl, localitate situată la nord de Kiev, nu foarte departe de granița cu Belarus, s-a produs cel mai grav accident nuclear din istorie. După explozia reactorului 4, au decedat zeci de oameni, sute de mii au fost evacuați și milioane de oameni au fost expuși radiațiilor extrem de periculoase pentru viață. Efectele pe termen lung asupra sănătății și mediului sunt și acum studiate.

Cauza de bază a accidentului de la centrala atomoelectrică de la Cernobîl, din 1986, a fost o deficiență de proiectare a sistemului de oprire care, în condițiile efectuării unui experiment nefericit, a introdus o creștere necontrolată a reactivității urmată de topirea zonei active și inițierea accidentului atât de mediatizat.

Cernavodă face față unui accident sever

Așa ceva nu se poate întâmpla la Centrala Nucleară de la Cernavodă, operată de către compania de stat Nuclearelectrica. În cazul reactorului RBMK, tipul existent la Cernobîl, sistemul de oprire și sistemul de control nu erau independente, existând așadar posibilitatea că sisteme cheie de securitate  să fie ignorate și operate prin ajustări manuale ale sistemului de control.

Citeește și: Miturile și adevărurile din serialul Cernobîl. Ce s-ar fi întâmplat în cazul unei a doua explozii

În cazul reactoarelor de tip CANDU, ca în cazul celor unităților de la Cernavodă, cele două sisteme sunt independente, acționând în mod automat la ieșirea din parametrii normali de operare. Reactorul de la Cernobîl  nu avea anvelopa de protecție, iar factorul cheie în eliberarea  majoră de radioactivitate în mediu a fost energia rezultată din arderea grafitului, moderator specific tipului reactorului RBMK. Reactoarele CANDU au sistem de anvelopare și reținere a produșilor radioactivi, fiind proiectate pentru a face față unui accident sever iar moderatorul utilizat este apă grea.

Diferențe între CANDU și RBMK

Reactorul CANDU, de producție canadiană, este total diferit față de reactorul RBMK, care este rusesc. Reactorul RBMK al centralei de la Cernobîl, moderat cu grafit și răcit cu apă ușoară, nu avea anvelopa de protecție, prezentând deficiențe de proiectare la singurul sistem de oprire cu bare mecanice.
Reactorul CANDU dispune de două sisteme speciale de oprire rapidă, distincte că principiu și separate fizic, cu viteză de reacție mult mai mare (2 secunde) ca la reactorul de tip RBMK (10 secunde), un sistem special de securitate de evacuare a căldurii reziduale după un accident de pierdere a răcirii normale a reactorului și un sistem de anvelopare și reținere a produselor radioactive.
CANDU nu are grafit că moderator (aprinderea grafitului a fost una din cauzele catastrofei de la Cernobîl), în schimb folosește apă grea ca moderator și agent de răcire. Cantitatea mare de apă prezentă asigură întârzierea topirii miezului și deci mai mult timp pentru intervenție.
La reactorul RBMK nu există o separare a circuitului de răcire a zonei active a reactorului (circuitul primar) de circuitul de abur (circuitul secundar). La reactorul CANDU există o separare fizică între aceste două circuite prin intermediul generatorilor de abur, circuitul primar fiind amplasat împreună cu reactorul în interiorul anvelopei de protecție.

Cernobîl, cel mai grav accident nuclear

Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl, situată într-o zonă împădurită, cu o densitate scăzută a populaţiei, la circa 130 km nord de Kiev şi aproximativ 20 km sud de frontiera cu Belarus, era compusă din patru reactoare nucleare de tip RBMK-1000, capabile de a produce 4 GW de putere electrică. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane.

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed