CRISTINA DEMETRESCU: „Destinul este un drum cu sens unic”

0

Mă fascinează Cristina Demetrescu. Am admirat-o de la distanță, încă din anii în care aparițiile sale în mass-media erau la început. Mereu echilibrată, elegantă, cu argumente științifice îmbogățite de rafinamentul dezvoltării sufletului său, Cristina Demetrescu este astăzi o sursă credibilă în programele de știri. Astrologia este o știință, apreciată de oamenii care au conștiință. Am invitat-o la acest interviu, în care mi-am mărturisit sincer curiozitatea despre lumea ei de dincolo de ecranele care o aduc în casele românilor și, desigur, am rugat-o să aibă generozitatea de a vorbi fără economie de cuvinte despre „cât, cum și de ce” în Astrologie, despre pandemie, război, soluții.

 

„Planetele se mişcă după ecuaţii matematice perfecte

– Este Astrologia matematica lui Dumnezeu?
Scepticii sau ignoranţii, cum ar trebui să se cheme corect, ar ridica din sprânceană citind această primă întrebare. Nu şi Pitagora, care a reuşit la vremea aceea să concilieze filozofia şi matematica într-o întreagă teorie, pe care nu a reuşit să o contrazică nimeni niciodată. Pitagora se predă azi în şcoli, iar el susţinea că planetele se mişcă după ecuaţii matematice perfecte, generând chiar şi o simfonie muzicală surdă, dar care prin transpunerea ei numerică stă la baza sunetelor şi a notelor muzicale. Este ceea ce marele filozof grec denumeşte Armonie. Armonia cosmologică. Ce este infinit? Universul! Muzica aceasta care din 7 note nu se mai epuizează a fi creată şi mereu e alta. Compozitorii nu sunt ei cei ce scriu muzică, ci sunt cei înzestraţi să audă muzica sferelor. Muzica este infinită, pentru că niciodată sferele nu se aşează la fel, iar tendinţele şi moda se schimbă şi în funcţie de marile cicluri astrale. Şi acum să răspund retoric. Oare Infinitul, Cine sau Ce îl stăpâneşte? Şi Cine Altul în afară de Dumnezeu ar reuşi să dirijeze o asemenea orchestră de intrumente, planete, Calea Lactee şi stelele ei fixe, asteroizi, Sori, cel puţin în galaxia noastră, perfect ordonate în acest Infinit numeric, armonic, divin?

 

– Ce voia Cristina Demetrescu să devină în copilărie, privind spre vârsta de mai târziu?
Puneam capul pe pernă şi nu adormeam până nu cream în capul meu o rochie perfectă, un costum – de damă, evident, pantofii perfecţi. Seară de seară, ani de zile, nu oboseam. Uneori lucram în mintea mea mai multe seri la o rochie, cu imaginaţia, până ieşea cum voiam eu. Acele outfituri nu ajungeau într-un dulap. Îmaginaţia continua şi le îmbrăcam şi ieşeam cu ele în lume. Am tras concluzia că asta am făcut într-o viaţă anterioară. Parcă nici nu era prea modern ce era în capul meu. Acum dacă se rupe ceva, arunc. Mă plictiseşte cumplit să cos sau să calc, iar moda nu mă interesează, decât să nu fiu ridicolă. Interesant este că prima firmă care m-a angajat în studenţie confecţiona haine pentru export, iar eu mă ocupam de exportul lor în America. Coincidenţă? În paralel cu designul vestimentar mă obseda muzica. Nu am studiat, dar cântam fără încetare, iar acum cred că poate pentru unii eram chiar enervantă, de vreme ce nici în timpul orelor nu mă opream din fredonat. Am cântat singură până la 30 de ani şi cred că muzica mi-a ţinut de urât până am aflat în sfârşit ce caut pe planeta asta. Acum fac prima oară legătura cu răspunsul la prima întrebare, mulţumită acestui minunat interviu. La 16 ani, în timp ce repetam pentru serbarea liceului, având prima ocazie să cânt cu adevărat, chiar cu o trupă, am visat ceva ciudat, iar nepreţuita carte de vise pe care o împrumutasem atunci, mi-a spus negru pe alb: Nu vei fi niciodată artistă!” Aşadar, nu prea mă gândeam la viitor, pentru că am impresia că mintea îmi era ocupată de nostalgii ale unor vieţi deja consumate. Încă mă credeam cine fusesem, deşi nu am nicio certitudine şi nu pot demonstra lucrul acesta.

Cristina Demetrescu, în copilărie
Cristina Demetrescu, în copilărie
În copilărie, cu părinții

 

– Astrologia, ca plan de carieră, sună cel puţin interesant pentru România, o ţară cu o democraţie tânără, în care tot ce ţine de spiritualitate şi de „altfel” de explicații decât cele înțelese de oricine este o abordare a vieții încă în curs de descoperire. Cum ați ales acest Drum? V-ați făcut și un plan profesional de rezervă?
Ar trebui să revin iar la copilărie. Ce să fac? Am un ascendent în zodia Rac. Mereu am fost cu un ochi în trecut şi cu unul în viitor. La 13 ani am descoperit Zodiacul. Copiam într-un carneţel vocabular tot ce găseam despre zodii. Mai întâi am citit despre mine, apoi despre băieţii pe care îi plăceam. Am început să descopăr un vibe interior, atunci când traduceam comportamentul copiilor prin prisma profilelor definite de semnele astrologice. Am citit despre zodia părinţilor, aceeaşi la amândoi, fixă şi prea conservatoare faţă de zodia mea care descria independenţă, ca să nu zic un spirit rebel. Am şi acum un jurnal al meu, într-o agendă din 1987, unde am început să elaborez. Zodii, numere, vise, vieţi anterioare. Aveam mai multe porecle, dar una dintre ele era Vrăjitoarea. Acum îmi lipsesc trei emoticoane ce râd cu lacrimi. Am dat la ASE pentru că era facultatea cu cele mai multe locuri, ca să fiu sigură că intru. Viaţa mea mereu a mers fără întreruperi. Mi s-a şi impus să intru din prima, dar nici eu nu aveam de ce să pierd timp preţios pentru că la 30 de ani aveam marea întâlnire cu propriul meu Destin. Nici nu mai credeam în el şi eram nefericită lucrând contabilitate. Adesea eram deprimată şi apoi am dezvoltat şi anxietate, şi insomnie cronică. Norocul mi-a stat în credinţă şi într-o zi s-a deschis o uşă. O căutam, ce-i drept, dar a rămas invizibilă multă vreme. Nu am ales o carieră. Eu doar am început să învăţ cu o curiozitate şi o determinare, ce m-au surpins şi pe mine, considerându-mă o fiinţă superficială în multe. Astrologia a devenit expresia mea, este vocaţie şi nu mai există altceva decât tot ce derivă de aici. Odată ce un om găseşte care este scopul şi durata vizitei sale în această lume, cu atât mai mult cu cât Astrologia este atât de complexă şi poţi învăţa toată viaţa fără oprire, parcursul lui este garantat, iar încercarea de a face altceva pe lângă, ar echivala cu jumătăţi de măsură în toate.

Agenda din 1987
Agenda din 1987

 

„Astrologia salvează vieți”

 

– Sunt pe Cer toate răspunsurile?
Da. Dar pentru asta este nevoie de cercetare şi calcule serioase. Eu practic astrologie de cabinet. Sunt un consilier şi fac programări peste programări. Cercetare fac benevol pe Facebook, când îmi ţipă în ceafă o voce colectivă care devine preocupată faţă de problemele cotidiene. Misiunea mea la cabinet este să ajut, să îndrum şi să vorbesc oamenilor o limbă pe care să o înţeleagă. Îi ajut să vadă ce-i mai bun în ei, desi nu toţi cooperează să afle asta. Nu e uşor. Caut să orientez oamenii pe propriul lor drum, în funcţie de natura sufletului lor. Dacă asta s-ar realiza, atunci noi am trăi într-o lume ideală, unde fiecare om este la locul lui. Cu Astrologia poţi găsi acul în carul cu fân şi există metode vechi, inclusiv Astrologia orară, ce te ajută să găseşti răspuns la orice întrebare, să găseşti obiecte pierdute sau oameni dispăruţi. Astrologia mundană te poate ajuta să vezi cum se sfârşeşte un război, iar Astrologia medicală pune diagnostice chiar şi fără analize medicale. Astrologia salvează vieţi. Şi câte şi mai câte. Odată am spus la un post de sport că Steaua va bate Dinamo. Am căutat pe wikipedia data înfiinţării echipelor şi a fost chiar aşa.

 

– Este viața în mâinile omului sau fiecare om urmează un Program de la care nu se poate abate?
Şi una şi alta. Ai un Destin şi ai şi o Karmă. Mereu este ceva de reparat şi ceva de urmat. Important este să faci diferenţa între ele. Ştiţi bancul cu cel care se ruga la Dumnezeu să îl ajute să nu se înece şi Dumnezeu îi zice să dea din mâini şi va supravieţui. Cam aşa. Destinul e ca un drum şi are clar o direcţie şi nişte indicaţii. Dar drumul acesta are multe ramificaţii, intersecţii, paliere, vreo patru. Unul underground şi acela cu mai multe subetaje, un parter, un etaj şi încă unul. Pe aceste paliere se încadrează oameni cu diverse vibraţii, de la prizonierii păcatelor, veniţi să îi saboteze pe semeni, până la cei foarte evoluaţi spiritual veniţi să îi ajute pe ceilalţi. Pare ceva avangardist, ca o autostradă a viitorului. Tot ceea ce credem noi că este vechi, antic, este de fapt atemporal şi astfel pare că piramidele au fost ridicate de extratereştri. Destinul este un drum cu sens unic. Ai intrat, trebuie să mergi înainte. Mulţi dau înapoi şi se blochează şi pe ei, şi pe alţii. GPS-ul este Sinele Divin. Te rogi, ai direcţie şi orientare. Nu te rogi, te rătăceşti. Te rătăceşti pe căile vieţii, te rătăceşti în cărările minţii, iar apoi la capătul autostrăzii, adică după moarte, rătăceşti în continuare, pentru că nu ai ajuns la EXIT-ul corespunzător. În mâinile omului este liberul arbitru. Teoretic, faci ce vrei. Practic, o armată lucrează la corectarea propriului tău Destin, numai să vrei să citeşti semnele.

– Care a fost Momentul în care v-ați dat seama că sunteți impecabilă profesional? Că Astrologia nu este doar o… pasiune, ci o profesie? Ceva ce s-a adeverit, deși erau puține șanse…
Sunt foarte departe de a fi impecabilă. Dar vă mulţumesc pentru apreciere. Recent am început să ajung la concluzia că nu ştiu nimic şi am comandat zece cărţi, multe în limba engleză. Am senzaţia că aproape de mine a ajuns un profesor invizibil şi mi-a dat peste nas. Simt şi stres, chiar, pentru că sunt mereu în criză de timp şi vreau să citesc mai mult şi nu ştiu când. Am avut feedback rapid de la clienţi şi asta mi-a dat multă încredere. Au fost descurajări exterioare de la tot felul de sceptici, dar şi semne care îmi confirmau drumul. Doamne ajută, că ştiu să citesc în semne! Într-un an de când pusesem prima carte de Astrologie în mână, apucasem să îmi fac şi firmă, aveam şi clienţi, site, tot ce trebuie, primesc un telefon. Aveam copil mic, dădeam cu aspiratorul. Opresc aspiratorul şi la telefon era Augusta Lazarov, la vremea aceea Dumitraşcu, care mă roagă să vin la emisiunea Babilonia”, ediţia specială de Paşte. Avea nevoie de şase astrologi, care să analizeze şase vedete. Cinci găsise. Lipseam eu. Dăduse căutare pe Google şi a apărut site-ul meu la care munceam împreună cu soţul să creştem traficul, eu prin Horoscop săptămânal, el prin indexări de cuvinte. Normal, ar fi  trebuit să spun nu, era cam abrupt. Dar noi avem un mental inferior şi unul superior. Mentalul meu inferior s-a blocat, cel superior a zis da, în numele meu şi al viitorului meu. M-a rugat să aleg între Daniela Gyorfi şi Costi Ioniţă. L-am ales pe al doilea, pentru că am văzut o evoluţie acolo. Printre vedete se afla şi Mădălina Manole. Din păcate, pe ea am analizat-o cel mai mult, mult prea târziu. Costi Ioniţă a cântat Of, viaţa mea!” cu Adi Minune. Chestii clasice! După acest show, am fost rugată să rămân la Antena 1 să fac un Horoscop zilnic. Am acceptat şi am mers până la capăt. Apoi a venit Trenul Vieţii” al Lianei Stanciu, apoi 9595” cu Cristian Andrei. Medietizarea mea îmi aducea atâţia clienti, că uneori nu mai făceam faţă să răspund la telefon. Am înţeles că eu făcusem tot ce ţinuse de mine până în punctul acesta, iar de acum încolo intrasem pe culoarul unde uşile se deschideau singure. Trebuia doar să încep să aleg. Asta am învăţat mult mai târziu.

 

 

Orice civilizaţie, greacă, romană, hindusă, egipteană sau islamică a privit la cer”

– Cine ordonează Stelele pe Cer? Dumnezeu, Allah, o Energie?
În religia mea creştin ortodoxă se cheamă Dumnezeu. La indieni este Krishna, dar Brahma, Vishnu şi Shiva au fiecare rolul lor suveran, creator şi distrugător. Vechii egipteni o aveau pe Nut sau pe Horus. Islamul îl are pe Allah. În astrologie, Sfânta Treime are nişte corespondenţe esoterice: Duhul Sfânt – Uranus, simbolizând conştiinţa, Iisus Christos – Neptun, reprezentând iubirea necondiţionată şi Pluton – Dumnezeu, adică voinţa divină. Uranus în mitologia greacă era Zeul Cerului şi a fost născut din Haos. În mitologie zeii erau planetele şi se pare că aveau propria lor autonomie în a se ordona. Uranus a creat Timpul, adică pe Cronos sau Saturn. Cronos l-a creat pe Zeus, acelaşi cu Jupiter la romani, iar fraţii lui, Poseidon alias Neptun şi Hades zis şi Pluton în mitologia romană, completează familia primordială a aştrilor – Zei, cu care noi lucrăm încă. Povestea genealogică e lungă şi ar putea continua la nesfârşit, dar corespondenţe există şi orice civilizaţie, greacă, romană, hindusă, egipteană sau islamică a privit la cer, iar stelele nu pot fi ascunse de ochiul nimănui.

 

– Pentru că aveți acces la niște răspunsuri care sunt mai mult decât intuiție, în deciziile dumneavoastră de fiecare zi cât este control și cât hazard?
Echilibrat. În mare ştiu unde stau planetele, chiar dacă nu deschid programul de astrologie sau o listă cu efemeride şi este greu să nu mă gândesc la aceste repere. Când sunt situaţii foarte importante, programez lucrurile în aşa fel încât să fie bine. Uneori arde şi nu am cum să aştept. Greşesc de multe ori şi mă cert singură pentru lipsa asta de răbdare. Uneori merg înainte ca Berbecul, desi sunt Săgetător, iar în 2017, anul cu probleme în privinţa călătoriilor în străinatate pentru toată familia mea de Săgetători, am pierdut şi un avion, şi un bagaj, dar mi-am făcut damblaua. Am mizat pe tranzite excelente pentru a mă lansa în operaţiuni de mare risc şi am avut încredere că voi reuşi, deşi erau termene lungi şi m-am stresat îngrozitor. Mă bucur de o intuiţie bună, ascult 99% de Sinele meu şi merg înainte. Ştiu când am zile bune, ştiu când am zile proaste. Răul se metamorfozează. Poate nu dorm şi sunt frântă şi am de lucru, poate mă doare ceva, poate primesc o veste neplăcută, poate mă deranjează o persoană, depinde. Nu sunt obsedată de calcule, nici pentru mine, nici pentru clienţi. Mă concentrez pe mesaj. Nu vreau să demonstrez ce şi cât ştiu, ci vreau ca oamenii aceia să fie bine.

 

– Care este măsura corectă pe care este bine să o aibă un om în raport cu astrele?
Nu poţi abuza de stele şi nici de şedinţele de Astrologie. Eu sunt ulimul om care să reziste la şedinţe inutile, aiurea. Nu am nevoie de banii celor care ar vrea să mă plătească să le zic ce vor ei să audă sau de câte ori vor să audă. Primesc oamenii când au nevoie. Am din ce în ce mai puţină răbdare să vină cineva la mine să mă întrebe: „Şi? Ce mai zic stelele?”, „Stelele au nevoie de întrebări”, le răspund. „Vreţi să fiţi îndrumaţi? Cu drag. Dar când primiţi o indicaţie, urmaţi-o! Dacă veniţi din nou să întrebaţi acelaşi lucru şi nu aţi făcut nimic, stelele nu mai îmi dau mesaje şi devine obositor pentru mine să intermediez acest tip de comunicare sterilă.” Dar, aşa cum v-am spus, uneori sunt chestiuni vitale, oamenii vin în cumpene la mine, au dileme, nu ştiu cum să aleagă. Mulţi sunt adânciţi în păcate, vicii, sunt prizonierii unor situaţii, au frici şi mă bucur enorm că pot ghida. Mă şi consum, dar mă şi încarc cu multă energie, iar faptul că un om „înţelege”, verb ce îmi defineşte zodia, îmi aduce satisfacţii uriaşe.

– Cât de puternic este, de fapt, liberul arbitru. Este o portiță de amânare a unor lucruri deja puse într-un plan sau este ca un supererou ce poate zgudui și stelele?
Avem atâta liber arbitru cât merităm conform evoluţiei noastre, atât de-a lungul reîncarnărilor, cât şi al acestei vieţi cu tot ce facem noi, dar şi ce au făcut părinţii noştri. Avem liber arbitru să ignorăm atât de mult programul acestei vieţi, încât ajungem pe o „tarla xxx” a Universului, de unde greu mai putem recupera pierderile sau oportunităţile ratate. Dacă Dumnezeu te iubeşte, îţi dă şuturi, dar dacă te iubeşte şi ţie nu-ţi pasă, te lasă să înaintezi şi în direcţia nepotrivită. În realitate acesta este un program autodisctructiv. Dar trăim într-o lume cu exemple de orice gen. Nu cred că oricine poate fi supererou. Sunt hărţi cu planete lipsite de demnitate, adică slabe, prost plasate şi mai degrabă există şi noţiunea de victimă a acestei vieţi. Dar când sufletul e rafinat şi faci ascultare, ai viziune şi manifeşti voinţă, liberul arbitru nu îţi mai dă opţiunea „OFF”, ci doar „ON”.

 

– Care este programul unui astrolog? Cât e studiu, cât întâlniri cu oamenii în consultațiile astrologice?
Este diferit de la astrolog , la astrolog. Eu m-am apucat acum din nou să învăţ, după 14 ani. Dar nu fac asta pentru consultaţii, ci pentru elaborările mele. Trebuie să fac şi asta. Vreau însă să îmi păstrez şi energia. Lucrez dimineaţa, apoi dorm, apoi iar lucrez. Dorm de 20 de ani în fiecare zi la prânz, iar între orele 14 şi 18 sunt decontectată de la orice. Este o autoterapie. Astrologia nu este cum era contabilitatea. Nu se munceşte 8 ore. Eu consum mult şi consumul este şi în funcţie de client. Încerc să îi adaptez pe ei în funcţie de mine. Eu sunt pilotul. Ştiţi ce zic. Nici în avion nu faci ce vrei. E complicat. În genul ăsta de meserii, nu este ca la coafor sau la restaurant, „Clientul nostru, stăpânul nostru!” Astrogramele le studiez pe loc, am destulă experienţă.

 

– Cum sunt românii care solicită consultațiile? Sunt oameni mai degrabă raționali sau orientați către emoție?
Oamenii sunt oameni. Nu este niciunul la fel cu celălalt. Asta este şi partea cea mai frumoasă a meseriei mele. Atunci când primesc pe cineva, sunt curioasă ca un copil. Nu ştiu niciodată unde voi ajunge să călătoresc cu acel om. Nu sunt un ghid comod. Uneori sunt persoane care vin, întreabă, dar nu vor să pornim la drum. O las mai moale. Sunt fie raţionali, fie orientaţi către emoţie, în funcţie de astrograma lor. Un lucru este cert, însă. Cine vine are deschidere către astrologie, căci altfel nu ar veni. Mă rog, unii dintre ei spun şi lucruri trăsnite, cum ar fi că nu cred în astrologie, dar cred în mine sau că nu vin în zilele de post şi atunci mă enervez şi pe unii nu îi mai primesc deloc, pentru că asociaza astrologia cu păcatul, iar asta mi se pare o limitare dincolo de care nu avem ce discuta.

– Care este cel mai intens moment pe care l-ați traversat, înțelegându-l la nivel energetic?

Amân puţin răspunsul la această întrebare grea şi revin.

Am revenit. Autoiniţierea. Citeam Astrologie singură, acasă, fără maestru şi simţeam curenţi din cap până în tălpi, prin şira spinării. Tot ce se întâmpla de jur împrejurul meu m-ar fi obligat să fac altceva. Alăptam, nu dormeam, învăţam să gătesc, eram o tânără soţie, mi-era încă frică de faptul că trec cei doi ani de concediu de maternitate şi nu mai vedeam nicio ocupaţie care să mă facă fericită, făceam amigdalite peste amigdalite, care au trecut abia când am început să articulez primele cuvinte ce se refereau la planete, zodii etc. Procesul de moarte şi renaştere a fost, aşa se numeşte. Am avut şi alte astfel de transformări, dar acesta de la 30 de ani a fost cel mai intens.

 

 

Dacă politicienii ar asculta de conştiinţa lor şi de faptul că un război înseamnă moarte, atunci războaiele ar fi evitate”

 

– Dacă Politica ar asculta de Astrologie, războaiele ar putea fi evitate?
Dacă politicienii ar asculta de conştiinţa lor şi de faptul că un război înseamnă moarte, atunci războaiele ar fi evitate. Ce ție nu-ţi place, altuia nu-i face ! Din păcate, mulţi lideri se folosesc de Astrologie în scopuri distructive, iar astrologii care îi consiliază sunt slugile lor și nu mai sunt emisarii Universului. A folosi această ştiinţă doar prin matematica ei, fără conştiinţă, ne conduce către definiţia Legii Polarităţii, care spune că tot ce este în acest Univers se manifestă în dublu sens, unul cu plus, altul cu minus. Cu Astrologia poţi face bine sau poţi face rău. Eu aş muri să fiu astrologul unui lider nebun care îmi cere să îi calculez o zi optimă de începere a unui război, aşa încât să îi garantez o victorie. Dar iată că există şi genul acesta de entităţi. Aşadar, unii ascultă de Astrologia lor.

 

– Vedeți finalul războiului din Ucraina?
Văd autodistrugerea lui Vladimir Putin împreună cu al său popor. Vor trage mult de pe urma acestor atrocităţi. Din nefericire, chiar şi cei care nu îl susţin, nu vor fi proscrişi doar la ei în ţară, dar vor suferi mult din cauza acestei stigme oriunde se vor duce.

 

– V-ați temut vreodată să spuneți în spațiul public o informație cu impact major?
Nu mă tem, le spun, dar le mai îmbrac. În ultima vreme nu mai vreau să vorbesc despre dezastre, cutremure, acidente aviatice, ci le menţionez generic cu titlul de „fenomene imprevizibile”. Nu am temeri, dar simt să mai salvez speranţa oamenilor, pentru că mulţi fac crize de anxietate cu atâtea ştiri cumplite, desi, siguranţa lor nu este ameninţată cu nimic. Doar de televizor. Nu vorbesc despre moarte, dar uite că am vorbit despre moartea lui Putin.

 

– Pandemia a adus o lecție colectivă. A învățat-o Omenirea?
Suntem încă în acest episod astral. Nu s-a terminat. În doi ani de şedere a lui Saturn în Vărsător, omenirea a fost supusă mai întâi unor teste de dezbinare datorită Pandemiei, dar şi unor manipulări grosolane şi apoi iar s-a ajuns la coeziune globală şi ne-am unit toţi împotriva unui război nenorocit, încât aceeastă „love and hate relationship” a oamenilor cu oamenii este cel mai spectaculos experiment astral al ultimului secol. Pandemia şi războiul s-au mai suprapus o dată, acum 100 de ani – Pandemia de gripă spaniolă şi Primul Război Mondial. Istoria se repetă. Omenirea este la o radiografie şi ne vedem pe dinăuntru comportamentul neaşteptat în cele mai bizare situaţii. Suntem bombardaţi de informaţii şi situaţii şi suntem luaţi prin surprindere de o etapă nouă, pe care noi nu am mai trăit-o. Lumea a evoluat, iar odată cu ea fricile, în locul încrederii. Realitatea este că traversăm un nod grandios, în care omenirea se desprinde de trecut şi se îndreaptă către un viitor în care multe se vor schimba, iar aceste societăţi comuniste în frunte cu nişte lideri retrograzi ce se cred Dumnezeu pe Pământ vor dispărea. Primul este Putin. Până în martie 2023 durează aceasta lecţie colectivă şi o să treacă şi Pandemia, şi războiul. Dar vom rămâne cu sechelele vulnerabilităţii noastre ca specie. Ce înseamnă asta? Că Dumnezeu ne-a oferit o viză temporară pe acest Pământ şi că este bine să fim mai eficieţi cu timpul petrecut aici, oricât ar fi el. În plus, deşi cred că mă repet, va trebui să salvăm Pământul de poluare, de încălzire globală şi de autodistrugere. Dacă în Pandemie am circulat mai puţin din cauza lockdown-ului, acum trebuie să reducem consumul de carburanţi şi energie, din cauza preţurilor. Pământul respiră.

 

 

România nu duce niciun blestem. Spiritualitatea ţării noastre constă în credinţa acestui neam”

 

– Și despre România s-a tot spus că este și Grădina Maicii Domnului și că e o țară urmărită de blestemul de a-și fi împușcat un lider, de Crăciun. Care este opinia dumneavoastră despre energia țării noastre?
Ceauşescu şi-a atras ce a generat, Karma. El însuşi, aflat în fruntea Armatei Române în 4 decembrie 1957, dă ordin militarilor din subordine să împuşte ţăranii răsculaţi împotriva colectivizării. A fost omorât la fel cum a ucis şi el, executat de nişte militari desemnaţi de Tribunalul Militar Excepţional, infiinţat pe repede înainte. Ceauşescu a fost un om fără şcoală cu grad fabricat în armată, fără pregătire militară. Ucis în ziua de Crăciun? Verificaţi vă rog, data de mai sus. Nu cumva Ceauşescu a ucis în Postul Crăciunului atunci? Dacă în 1989 Armata s-a întors împotriva lui, a fost din cauza Legii cauzei și a efectului. România nu duce niciun blestem. Spiritualitatea ţării noastre constă în credinţa acestui neam. Sunt locuri sacre peste tot în lumea asta. Pe unele le-am simţit şi eu. Dar oamenii atât de credincioşi şi care să respecte tradiţiile ca în ţara asta, rar găseşti. Omul sfinţeşte locul.

 

– De multe ori, la începutul apariției dumneavoastră în mass-media, lucrurile pe care le spuneați păreau de necrezut. Însă timpul v-a dat dreptate, foarte des. Faptul că televiziunile de știri – care au surse extrem de pragmatice – vă au ca invitat în primetime arată un progres al României către deschidere sau o goană după senzațional?
Ştiţi cum e. Vin cu „dovada”. Am fost antrenată în diverse emisiuni unde eram pusă faţă în faţă cu tot felul de sceptici din diverse domenii. Astronomi, medici, politicieni, poate chiar artişti, care m-au atacat gratuit, iar acum vorbesc despre cum au descoperit ei Universul, după lungi suferinţe. La finalul dezbaterilor, câştigam, pentru că stăpâneam ce ştiam şi credeam în egală măsură. Le-am luat ca pe nişte teste, dar acum nu aş mai consuma energia cu aşa ceva. Nu am nevoie de dezbateri pentru audienţă, cu preţul durerilor mele de cap, am nevoie de linişte să observ şi să transmit ce am de spus. Refuz să merg la emisiuni care scriu pe burtieră titluri exagerate. Mă simt prost, pentru că eu nu am nimic bombastic de transmis, în afară de o previziune, care poate va deveni bombastică, abia după ce îşi va produce efectul. Mă bucur că am reuşit să aduc seriozitate şi respect în analiza unor evenimente şi din unghiul Astrologiei, pentru că aici suntem mai puţin pe teritoriul părerologiei, ci mai mult al calculelor exacte. Oamenii cred pentru că simt ce le transmiţi şi le place.

 

– Oamenii care nu deslușesc mesajul astrelor au ca „instrument” intuiția. În 2022, cum deosebim glasul intuiției de cel al anxietății?
Rugăciunea, meditaţia, liniştea, izolarea de tot felul de factori perturbatori, refuzul de a mai frecventa cercuri toxice sau de a întreţine relaţii de ataşament ce nu au alt scop decât combaterea fricii de singurătate, a face bucurie sufletului, a face ceea ce simţim, a iubi, a lucra şi a face eforturi de eliberare de tot felul de obligaţii, penitenţe ce ne bruiaza spiritul. Sinceritatea noastră şi curajul de a transmite altora ce simţim şi ce vrem. Puterea de a spune NU. Toate au ca scop regăsirea de Sine. Sinele nu este anxios. Anxioasă este mintea noastră aglomerată de frici şi influenţe exterioare. Anxietatea este un capăt de drum, iar dacă am ajuns acolo trebuie să facem o schimbare, o întoarcere. Când intrăm pe drumul bun, acolo este şi un „DECLIC”. Stelele trimit mesaje surde că am procedat corect.

 

Conştiinţa vine din educaţie şi autoeducaţie”

 

– Care este soluția de curățare a karmei?
Conştiinţa ne ajută să facem diferenţa între binele şi răul nostru, cât şi între binele şi răul altora. Conştiinţa vine din educaţie şi autoeducaţie. Dacă cineva a greşit, dar de azi înţelege unde greşeşte şi tot ce face de azi înainte este să facă bine, să nu mai greşească lui şi altora, atunci Karma se curăţă. Dacă acelaşi om alege să îi ajute pe cei care au greşit ca şi el, aceasta se numeşte sublimarea karmei. Uneori karma arată ca un tir încărcat cu bolovani şi este nevoie de acţiuni colective, filantropie sau ocupaţii profesionale dedicate ajutorului oferit oamenilor, pentru a vindeca o Karma proprie sau de familie. Bolile ne avertizează despre Karma şi atunci când începem procesele de vindecare, devenim curioşi să înţelegem şi cauzele. Oamenii nu au fost şi nu vor fi niciodată perfecţi. Imperfecţiunile nu scriu Karma. Karma se scrie nerespectând propriul destin şi încurcându-l pe al altora.

 

– Rugăciune sau meditație?
Rugăciune, post, spovedanie, liturghie. Încă am o problemă cu linguriţa dată dintr-o gură în alta. Norocul meu este că părintele duhovnic mă înţelege. Ştiu multe tehnici de meditaţie, dar nu am răbdare, iar cu timpul stau foarte prost. Meditez doar dacă nu pot să adorm şi adorm meditând. Mai meditez dacă mă doare ceva şi îmi fac tratamente. Le fac şi celor din familie sau uneori prietenilor, dacă îi doare ceva sau le e rău, dar rar. Fac Reiki, dar nu am răbdarea unui terapeut. Altfel, nu ştiu să aibă ceva efect mai puternic decât Psalmii.

 

– Ce vă spun oamenii când vă întâlnesc pe stradă? Vă e dor de anonimat?
Oamenii nu mă recunosc pe stradă, pentru că arăt diferit faţă de cum apar în spaţiul public. Pe stradă nu am fard, nu am tocuri, nu sunt coafată, deci în viaţa mea privată simt nevoia de lejeritate. Dacă vorbesc şi mi se reperează vocea, se schimbă situaţia. Capetele se întorc. Am un sistem propriu de autoprotecţie şi nu am prea des astfel de interacţiuni, care de altfel mi-ar forţa gândurile împrăştiate print trecut, prin Cosmos, prin planurile pentru viitor, să revină brusc, într-un prezent şi într-un loc, de care mă detaşez mereu, când merg sau mă plimb. Cei care mi se adresează sunt mult prea drăguţi. Îmi spun că mă apreciază şi unii că mă iubesc, iar eu habar nu am să răspund la genul ăsta de reacţii.

Pe Cristina Demetrescu o găsiți aici:

www.astr-ID.ro
www.astrostar.ro