Rentabilitatea românilor se traduce printr-o rată a concedierilor aflată pe un trend ascendent abrupt, prin costuri reduse cu forţa de muncă şi printr-o rată a absenteismului în creştere, potrivit celui mai recent raport al PwC Saratoga.

Studiul PwC Saratoga România 2010 prezintă date comprehensive despre indicatorii de performanţă ai capitalului uman în context financiar, pentru mai multe sectoare economice. Raportul se bazează pe datele colectate de la 58 de companii participante din patru ramuri economice (telecomunicaţii şi tehnologie, produse industriale, industria bunurilor de larg consum şi servicii financiare).

Rentabilitatea capitalului uman a crescut cu 19% în România în ultimii doi ani, potrivit studiului PwC Saratoga România 2010. Acest indicator analizează rentabilitatea capitalului uman, măsurată ca profitul brut generat de fiecare angajat pentru fiecare unitate monetară (fie ea euro, dolar american sau leu) plătită de angajator sub formă de remunerare.

“Cu o rentabilitate medie a capitalului uman de 1,53,  România se situează la acelaşi nivel cu Statele Unite din acest punct de vedere şi cu 30% mai sus decât statele din vestul Europei. Totuşi acest lucru nu trebuie înţeles drept dovada unui nivel mai ridicat de productivitate în România, fiind mai degrabă rezultatul costurilor salariale mai reduse”, a explicat Peter de Ruiter, liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică al PwC România.

Ponderea costurilor cu forţa de muncă în costurile totale ale companiilor a scăzut de la 12,2% înainte de criză, la 9,3% în 2010. La nivelurile actuale, costurile forţei de muncă din România sunt cu peste jumătate mai mici decât cele suportate de companiile din Europa de Vest.

Rata concedierilor a crescut de şapte ori, în ultimii doi ani, ajungând la 7,3% în 2010, mai spune raportul PwC Saratoga. De asemenea, rata demisiilor a coborât de la 18,3% în 2008, la doar 8% în 2010, în timp ce rata recrutărilor externe a scăzut cu 75% faţă de nivelurile din 2008.

“Companiile din România se caracterizează printr-o rată scăzută recrutării interne: 1,3%, faţă de media europeană de 4,3%. Acest indicator a înregistrat o reducere semnificativă faţă de nivelul din 2008, atunci când rata de recrutări interne în România era de 11,1%. Aceasta înseamnă că organizaţiile au încercat să menţină numărul de angajaţi, reducând totodată semnificativ numărul promovărilor sau al mişcărilor angajaţilor de pe un post pe altul. Veniturile în scădere şi lipsa oportunităţilor de promovare au influenţat moralul angajaţilor, fapt evidenţiat de rata în creştere a absenteismului, de angajamentul scăzut faţă de companie şi de comportamentele neproductive în rândul angajaţilor”, a adăugat Peter de Ruiter.

Rata absenteismului a crescut cu 13,4% în 2010, faţă de nivelurile anterioare crizei, ceea ce indică faptul că salariaţii români fac faţă în mod pasiv, mai degrabă, măsurilor dificile şi deseori nepopulare luate de multe companii pentru a gestiona costul forţei de muncă. Modificarea acestui indicator a condus la o creştere susţinută a costurilor absenteismului pentru angajatori, care au urcat cu 36% în România, până la nivelul de 3,942 de lei anual pentru fiecare angajat cu normă întreagă.