Tweet-urile noptatice ale preşedintelui Toomas Hendrik Ilves asupra comentariilor lui Paul Krugman despre Estonia au stârnit o dezbatere înflăcărată. Premiul Nobel pentru Economie scrisese că Estonia,  considerată drept întruchiparea unei austerităţi exemplare, în definitiv nu era o reuşită economică atât de mare, scriu cei de la Press Europ.

Această opinie a declanşat o multitudine de critici. Într-unul dintre tweeturile sale, Ilves a citat de exemplu un articol al economistului suedez Anders Åslund, care considera că în 2008 Estonia nu avea nicio altă alternativă decât politica de austeritate. „Statele baltice nu au nici fiscalitate nici politică financiară  independente, prin urmare nu-şi pot ‚stimula’ economiile”, scria acesta în Postimees.

În această dezbatere înflăcărată pe Twitter, niciunul dintre protagonişti nu şi-a dat osteneala să arunce o privire mai îndeaproape pe datele economice estoniene. Afirmaţia cum că guvernul nu a stimulat economia este, pentru a o spune drăguţ, o greşeală.

Pe bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013, statele baltice au negociat subvenţiile UE cele mai importante în termeni de procentaj din PIB-ul lor. Din fericire, începutul acestor plăţi a coincis cu momentul în care criza economică mondială începuse să ia proporţii îngrijorătoare, în 2008.

Niciunul dintre celelalte state membre ale UE nu a avut parte de atâţia bani de cheltuit, nici atunci, şi nici chiar acum. De-a lungul acestei perioade, Estonia a primit o sumă de peste 4.5 miliarde de euro, din care mai mult de jumătate au fost deja folosiţi.

O lecţie de învăţat pe de rost

Pentru a face situaţia comparabilă cu alte cazuri, am putea raţiona prin absurd. Să presupunem că Estonia nu ar fi avut toate aceste subvenţii europene, dar că pentru a face faţă cu o enormă criză economică, guvernul ar fi decis totuşi că ţara avea nevoie de tot ceea ce se poate obţine datorită finanţărilor europene: construcţie de autostrăzi, instruirea şomerilor, investiţii în învăţământul superior şi profesional etc. Văzându-şi apoi bugetul scăzând, guvernul ar fi avut altă alegere decât să împrumute bani.

Ce învăţătură putem trage de aici? S-ar putea spune ironic că Krugman de fapt a criticat gestionarea politică a crizei. [În defintiv], nici chiar o „stimulare” bună a economiei nu ne-a readus vremuri mai roze.

Pe de altă parte, ar trebui să avem mai multă empatie pentru guvernele ţărilor în criză, care insistă asupra necesităţii de a conduce o politică de stimulare în acelaşi timp cu o politică de austeritate. Da, trebuie reduse cheltuielile, trebuie făcute reforme structurale, dar nici exemplara Estonie nu a ieşit din criză doar datorită acestor metode.

Fără stimularea economiei din subvenţiile UE, este puţin probabil ca recesiunea din Estonia să fi fost limitată la 18 % din PIB [între 2007 şi 2009], şi ca recuperarea să fi fost atât de rapidă.