„Ideea de a alege Koh Pha Ngan, o mică insulă din Golful Thailandei, a fost a lui Brăduţ Florescu. El călătorise destul de mult în Asia, fusese chiar pe insula aceea cu caţiva ani în urmă, şi i se părea locul perfect: poţi trăi liniştit într-un golfuleţ cu cocotieri, departe de turiştii gălăgioşi, dar poţi să mergi şi la unele dintre cele mai celebre petreceri din lume, Full Moon Parties, în timpul cărora populaţia insulei se dublează sau chiar triplează”, precizează Diana Căpăţână.

Fiecare dintre ei aveau în ţară proiecte, pe care le-a continuat de pe insulă. Diana Căpăţână este Creative Director şi asociat la Re:ply, agenţie de comunicare specializată în publishing & în comunicare corporate şi de brand. Cristi M. şi Andrei Blotzu au o firmă de online, Ioana Florea Nuţ, prietena lui Cristi, a fost Art Director la DDB, dar face acum ilustraţie de carte. Răzvan Moldovan este Producător & Managing Partner la X-Scape Media. Brăduţ Florescu a fost Creative Director la DDB şi în Media Pro, director de strategie la Realitatea-Caţavencu, iar acum are mai multe proiecte online, de la site-ul de turism amazingrace.ro la propriul său blog.

În domeniul în care lucrează Răzvan Moldovan, cel al producţiei audio-video, lunile ianuarie şi februarie sunt mai degrabă de tatonare decât de lucru la turaţie maximă sau de a atrage clienţi noi. De aceea, preferă să plece la început de an, decât în perioada tradiţională de concedii. În ultimii doi ani el a petrecut lunile ianuarie şi februarie în Zanzibar, respectiv Thailanda. Pentru anul acesta, Răzvan îşi propusese să dezvolte gama de servicii oferite de firmă prin completarea domeniilor de fotografie şi filmări subacvatice, deoarece era o nişă neexploatată. A investit în echipamente specifice şi are oameni pregătiţi special.

“În Thailanda, în Koh Tao, o insulă cunoscută în lumea iubitorilor de diving, îmi doream să fac un curs de fotografie şi filmări subacvatice cu greii de la National Geographic şi Discovery. Ca bază, am ales însă o insulă apropiată, Koh Pha Ngan, care îmi oferea şi altceva decât posibilităţile acestea legate de dezvoltarea profesională: un pic de distracţie şi apropierea de un grup de români deja stabilit acolo”, povesteşte Răzvan Moldovan.

El locuieşte într-un bungalou pe plajă, care în urma negocierii şi-a înjumătăţit preţul iniţial, ajungând la 20 de lei pe noapte. Cu 12 lei pe zi a închiriat un scuter, pentru a avea mobilitate mai mare.

“Veniturile generate de business-ul din ţară îţi asigură în Thailanda o existenţă mai spectaculosă şi mai ieftină decât acasă, pentru că poţi trăi foarte bine cu 50 de lei pe zi. Şi prietenii mei care au venit acolo de Crăciun sau în scurte vacanţe au realizat că ar putea să lucreze aşa. Asta poate veni ca o surpriză, dar la 10.000 de kilometri de casă poţi să faci afaceri la fel de bine ca şi de la Bucureşti”, mai spune Răzvan.

De obicei, brief-urile clienţilor vin în format electronic şi nu contează unde le primeşti, ba poate că marea şi un decor frumos stimulează creativitatea mai mult decât zăpezile din Bucureşti. Uneori clienţii nici nu apucă să-şi dea seama că Răzvan este plecat, pentru că este disponibil online şi la telefon, ca şi aici. Obligatoriu, când pleacă pentru mai mult timp, se asigură din start că are o conexiune de internet. Autorizarea finală a plăţilor pe care le face firma e la el şi le opereză online. Însă, în firmă există un om pe care poate conta atunci când clienţii vor să se întâlnească cu cineva în ţară.

Formula aceasta de lucru a avut o influenţă pozitivă asupra afacerii lui Răzvan, cifra de afaceri dublându-se de la an la an. Potrivit acestuia, explicaţia ţine de calitatea umană a celor din echipa sa, de împărţirea puterii decizionale în firmă, între limite ferme, de stilul de lucru. El a preferat să angajeze oameni tineri, aflaţi încă pe băncile facultăţii, în ani terminali, care beneficiază de salarii bune şi condiţii de lucru mai puţin restrictive în privinţa programului şi care apreciază acest aspect.

Diana Căpăţână povesteşte că a locuit în bungalouri închiriate pe termen lung, aflate pe plajă şi lucra de pe veranda, unde ea şi prietenii săi şi-au instalat computerele. Internet aveau şi prin cablu, şi wireless – mai lent ca în România, dar OK. Din noiembrie, când a ajuns ea, până la sfârşitul lui decembrie, când şi în România oamenii au intrat în vacanţă, a lucrat la fel de mult cum ar fi lucrat şi acasă, dar diferenţa era incredibilă.

“Mediul stresant de la Bucureşti, agresivitatea şi isteria oamenilor de pe stradă, hărţuiala continuă şi din toate părţile te încarcă negativ, te demoralizează, te îmbolnăvesc. Faptul că acolo trăiam în aer liber, că începeam ziua cu o baie în mare sau o terminam nu în faţa televizorului, ci pe o rogojină, la un bar de pe plajă, vorbind cu oameni din ţări în care nu fusesem niciodată, dar cu care legam uneori discuţii incredibile, schimba totul”, afirmă Diana Căpăţână.

Diferenţa de fus orar e şi ea fericită, în cazul în care mergi în Thailanda: sunt 5 ore înaintea României (ora 9 dimineaţa în România înseamnă ora 14 în Thailanda). Diana lucra întins până la prânz, ce însemna începutul programului în Bucureşti, când colegii sau clienţii ei veneau dimineaţa la birou, găseau deja ce aşteptau de la ea. În timpul programului ţineau legatura pe Skype sau pe e-mail. Deşi lucra mult, faptul că nu era închisă în birouri, ci putea să mergă o oră la plajă sau la masaj, să mănânce ceva bun la o terasă sau să dea o tură cu motorul în piaţa locală o făcea să nu simtă că ar fi muncit din greu.

“Când am plecat din România, eram epuizată după doi ani în care fusesem în priză aproape fără pauză. Aveam insomnii, mâncam pe apucate. Două luni pe o insulă, unde vezi linia orizontului, unde trăieşti în aer liber, te bucuri de soare şi de mare, mergi în picioarele goale, mănânci sănătos, dormi buştean şi unde ritmul în care se desfăşoară lucrurile este natural te refac miraculos.
Ce mi-a mai plăcut a fost faptul că informaţiile se cern astfel încât ce ţi-e de folos să afli, din ce se întamplă în ţară şi în lume, afli, iar ce nu e important, nici nu ajunge la tine – mă refer aici la ştiri şi scandaluri.

Pentru Cristi M. (nu a dorit să-i fie publicat numele)  a fost o decizie de moment, pe care a ţinut foarte mult să o realizeze, chiar dacă însemna trecerea business-ului pe hold. După plecare a observat că se poate continua business-ul: clienţii vechi încă doreau să colaboreze cu el şi chiar a câştigat câţiva clienţi noi.

Din punctul acestuia de vedere sunt în principal 2 metode de a conduce afacerea de la distanţă. Una este să îţi faci un proiect personal, prin care să vinzi servicii online sau publicitate, unde nu ai nevoie de multe întâlniri faţă în faţă cu clienţii, utilizatorii şi traficul proiectului fiind factorii decisivi în succesul acestuia.

Cristi spune că cel mai mare avantaj de a face afaceri la distanţă este lipsa stresului. Ca dezavantaj: clienţii noi. Comunicarea cu clienţii vechi nu este o problemă, dar cu cei noi nu este acelaşi lucru. Încrederea se câştigă.

Despre ce face  pe insulă Brăduţ Florescu puteţi să aflaţi de pe blogul său pesonal : bradut-florescu.blogspot.com sau de pe site-ul: www.amazingrace.ro.

Business-ul fiind sub control, şi având un program puţin decalat faţă de ora României, oamenii îşi permit să-şi împartă ziua în două: una de relaxare şi o alta de lucru. Programul de lucru este cam de 2-8 ore pe zi.

Viaţa pe insulă costă cam 400-500 de euro pe lună (cam 125 de euro pe lună e cazarea în bungalou, 30 netul, 200 mâncarea, 50 închirierea unui scuter şi benzina). Poţi mânca la restaurant măcar o dată pe zi, ca e oricum ieftin (6-10 lei un fel de mâncare; peştele e 10-20 de lei, 5 lei un shake proaspăt de mango, banane cu alune sau pepene). Să călătoreşti în afara insulei e la fel de ieftin: există o reţea de ferry boat-uri şi autocare foarte eficientă.