x


  • EUR
    4.8736
    USD
    4.1619
string(6) "social"

„Dacă oamenii ar câştiga câte 2.500 de lei net pe lună, nu ar mai pleca din ţară“

Companiile din vestul şi din centrul ţării se confruntă cu un deficit acut de personal, mai ales în sectorul industriei, iar o mare parte din această problemă este generată de migraţia externă a muncitorilor, scrie zf.ro 

Autor: Cristina Popovici | Sursa: zf.ro | Publicat: 24.06.2016, 6:26

În prezent, un muncitor care câştigă 300- 400 de euro (1.350 – 1.800 de lei net) într-o fabrică din Timişoara sau din Arad, de exemplu, primeşte un salariu net de 1500 – 1.700 de euro net dacă pleacă pe o poziţie similară în state precum Marea Britanie, astfel că angajatorii se confruntă cu o fluctuaţie mare de personal, întrucât nu pot combate ofertele salariale primite de angajaţii lor venite de la companii din străinătate.

Întrebat, în cadrul emisiunii online de business ZF Live, pentru ce nivel salarial ar rămâne oamenii în ţară, Marius Ciucă, administratorul Asociaţiei Job în Sibiu, care ajută persoanele fără un loc de muncă să îşi găsească de lucru, a spus:

„În Sibiu, probabil că 2.500 lei net pentru o persoană singură, fără familie, care nu este specialist, ar fi nivelul acceptabil de salariu ca cineva să nu se gândească să plece. Pentru un specialist, probabil că nivelul ar fi de 3.000 de lei net minim pe lună.

(…) Închirierea unei garso­niere costă cam 150 de euro în Sibiu, iar dacă un muncitor primeşte un salariu minim, de circa 200 de euro net pe lună, nu se poate des­curca“, a spus Marius Ciucă în cadrul unei intervenţii prin telefon la ZF Live.

În prezent, România are aproape cel mai mic salariu minim din Europa (205 euro), salariu câştigat de o treime din cei 4,5 mili­oane de angajaţi din România. De asemenea, cu un salariu mediu de sub 2.100 de lei net pe lună (460 de euro), un angajat din România câştigă de cinci ori mai puţin, în medie, decât media plătită la nivelul UE.

Există două lucruri care pun presiune pe pia­ţa forţei de muncă: vorbim în primul rând de un deficit al talentelor, un deficit care a ajuns să fie şi cantitativ, iar apoi vorbim de presi­unea salariilor, a spus Corina Gonteanu, manager marketing si comunicare în cadrul furnizorului de soluţii privind forţa de muncă ManpowerGroup.

„O parte din acest deficit cantitativ este le­gat de perspectivele economice. Centrul ţării, conform studiului nostru privind per­spec­tivele angajării de forţă de muncă, a avut previ­ziuni pozitive de angajare foarte multe tri­mes­tre consecutiv. De la trimestru la trimes­tru, din ce în ce mai mulţi angajatori vor să facă angajări şi, ca atare, creşte concu­renţa. Există o pre­si­une asupra sala­riilor care este legată şi de pre­siunea pe care o resimt companiile asupra cos­tu­rilor. Multe com­panii care au venit în Ro­mânia au venit dato­rită avantajului com­petitiv care derivă din costul cu forţa de muncă, iar a­cum, pe măsură ce timpul trece, ecartul acesta se micşo­rează“, a mai spus Corina Gonteanu.

Ea a mai precizat că, în acest moment, cel mai mare deficit pe piaţa muncii este în zona de vest, unde probleme sunt în toate sec­toarele, dar cu precădere în zona pro­ducţiei, fie că vorbim de industria auto sau de alte sec­toare de producţie.

„Zona de nord-vest este următoarea zonă care se va confrunta cu un deficit. Semnale sunt deja, pentru că începe să se extindă arealul de recrutare. Angajatorii încep să caute oameni aflaţi la 60 – 80 de kilometri distanţă, încep să deschidă rute de transport pentru ei, program flexibil de lucru. Există locuri şi pentru studenţi, dar proiectele acestea nu sunt neapărat foarte atractive”, a mai spus Corina Gonteanu.

La rândul său, Marius Ciucă a precizat că piaţa muncii din Sibiu este foarte dinamică, la fel ca cea din Arad şi din Timişoara, pentru că s-a dezvoltat foarte mult zona industrială şi există multe fabrici de componente auto.

„Practic, toate aceste companii sunt în război acum. Ele concurează cu companiile din oraş, dar şi cu companiile din zonă (Transilvania -n. red.), iar apoi concurează cu Londra sau Frankfurt, pentru că acum, în trei ore, cu avionul, ajungi la Londra. De ase­menea, sunt angajaţi care pleacă din com­paniile din Sibiu şi merg să lucreze la alte com­panii din oraş pentru o sumă simbolică în plus la salariu, de 50 de lei, sau pentru nişte bene­ficii în plus”, a mai spus Marius Ciucă. Între­bat de ce nu cresc salariile în Sibiu deşi există concurenţă pe candidaţi, el a precizat că firmele pun foarte mare accentul pe redu­cerea de costuri.

„De exemplu, un supermarket are ne­voie de 25 de angajaţi ca să funcţioneze nor­mal, dar şeful de magazin va face tot ce-i stă în putinţă ca să dovedească conducerii că el se poate descurca cu 20 de angajaţi şi atunci începe să-i forţeze pe aceştia prin ore supli­mentare şi prin alte sarcini în plus, până când aceştia încep să cedeze”, a mai spus Marius Ciucă.