Diana Bulimar a fost invitata Roxanei Ciuhulescu, în cadrul podcastului ”Drumul către medalii”. Aceasta a povestit despre pașii pe care i-a făcut în gimnastică, despre sacrificiile pe care le-au făcut părinții săi care au susținut-o să facă acest sport și despre rolul de profesoară.

Diana Bulimar a fost medaliată cu bronz cu echipa la Jocurile Olimpice de la Londra din 2012. Aceasta a mărturisit în podcast că ulterior a aflat că în acel an părinții ei au rămas fără bani.

”În momentul în care am început să facem Campionate Europene, Campionate Mondiale, strângeau mai mulți bani, numai să fie alături de noi. Țin minte și la Olimpiadă, că îmi povestea acum câțiva ani, acum 2-3 ani, nu mi-au zis niciodată cât timp încă făceam gimnastică, că în 2012 efectiv au rămas fără bani, pentru că au fost după mine la Europene, au fost după la Olimpiadă și nu se așteptau, nu știau niciodată dacă prind echipa, nu prind echipa, se pleacă, nu se pleacă. Și au investit tot să fie alături de mine”, a spus Diana Bulimar.

Gimnasta a povestit că pe lângă gimnastică a mai făcut trei sporturi, întrucât era un copil cu multă energie.

”Eu am fost și un copil foarte, foarte acid, aveam foarte multă energie deja de la 3 ani și ceva, am făcut trei sporturi, nu doar gimnastică, am făcut înot, dansuri și gimnastică. Mi-au fost insuflate de la ambii părinți, mai mult din partea tatălui, care el a făcut foarte mult timp, cred că 20 și ceva de ani, atletism prima dată, iar după, fotbal. S-a retras din sport, cred că atunci când eu deja mă născusem, da, la Timișoara, și atunci de la el am luat, cred că toate calitățile, sper eu. Și genunchii proști, dar și toate calitățile de la el sunt. Faptul că am fost un sportiv foarte puternic, am avut musculatură foarte bine dezvoltată. Și acum dacă mă uit la mine, da, și fac sport, nu știu, o săptămână încontinuu câte unu-două antrenamente pe zi, mi se vede din nou fibra musculară, ceea ce mi se pare extraordinar și cred că este genetic de la tata”, a declarat aceasta.

Diana Bulimar a fost întrebată și cum gestionează rolul de profesoară de gimnastică.

”Nu aș vrea să vorbesc despre mine, că nu mă văd din exterior, dar asta îmi doresc: să reușesc să vorbesc cu fiecare în parte. Am copii care n-au nicio problemă, intră în sală degajați, fără nicio problemă, dar am fetițe care nu intră sau băieței, că avem ambele… Puțini băieți, dar da, să reușesc să vorbesc cu fiecare în parte, să se simtă bine în momentul în care fac sport, să nu fie reticenți, pentru că se pot speria foarte repede, mai ales copiii din ziua de azi care au acces la telefoane și nu începem toată discuția asta, dar da, depinde de copil, depinde de părinte. Am avut copii care 6 ore la rând, adică când au venit, o oră durează antrenamentul, nu au făcut nimic și au stat lângă perete. Și am zis nicio problemă, nu vă luăm niciun ban, puteți să stați să vă uitați”, a precizat gimnasta.