Studiul privind strategiile de comunicare despre adopţie între părinţii adoptivi şi copilul adoptat, realizat de ORA, Unicef şi Facultatea de Soiologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, arată că 86 la sută dintre copiii adoptaţi, incluşi în eşantion, sunt la şcoală, iar 11 la sută nu sunt înscrişi, pentru că sunt prea mici.

„Doar unu la sută dintre copiii adoptaţi au finalizat deja studiile, iar doi la sută au abandonat şcoala înainte de finalizarea acestora. Aproape toţi copiii care au abandonat şcoala au vârsta mai mare decât vârsta specifică învăţământului obligatoriu. Având în vedere faptul că, în perioada 2003 – 2010, rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul obligatoriu de 10 ani a fost de 96 la sută, se poate afirma că gradul de integrare şcolară a copiilor adoptaţi este deasupra mediei naţionale”, se arată în studiul citat.

În general, părinţii apreciază că rezultatele şcolare ale copiilor sunt bune sau foarte bune. Excepţie fac doar patru la sută dintre copii care au rezultate şcolare slabe sau foarte slabe, specialiştii concluzionând, în urma corelării unor date, că există un interes evident al părinţilor pentru integrarea socială a copiilor pe termen mediu şi lung.

Iniţiatorii studiului arată că aprecierea părinţilor cu privire la rezultatele şcolare ale copiilor este una obiectivă, precizând că procentul de patru la sută dintre părinţii care declară rezultate slabe sau foarte slabe la învăţătură ale copiilor se reflectă în procentul celor au avut corigenţe sau au fost penalizaţi în vreun fel la şcoală.

„Este important de menţionat faptul că niciun copil nu a fost în situaţia să repete un an şcolar”, se arată în documentul prezentat de ORA.

Din răspunsurile date de părinţi rezultă că, în general, nu există probleme de integrare socială, majoritatea copiilor (67 la sută) având mai mult de patru prieteni buni.

„Doar unu la sută dintre copii nu au nici un prieten bun. Tendinţa se păstrează şi atunci când se discută despre activităţile din afara şcolii. Cei mai mulţi dintre copii au, în mod frecvent, activităţi cu prietenii în afara şcolii”, se mai arată în studiu.

Din răspunsurile părinţilor mai reiese că nu există o tendinţă în rândul copiilor către probleme de adaptare socială sau comportamente antisociale/deviante.

„Vârstele copiilor care au ieşiri nervoase sau sunt agresivi şi intră în conflict cu alţi copii sunt foarte diferite, de la patru-cinci ani, până la 17-18 ani, cu o pondere mai mare în jurul preadolescenţei şi adolescenţei (10-14 ani). Două tremi dintre ei sunt băieţi, iar vârsta la care au fost adoptaţi este foarte diferită (între zero şi nouă ani). O parte semnificativă dintre copiii cu comportament nervos sau agresiv (aproape 20 la sută) nu ştiu că sunt adoptaţi sau nu li s-a comunicat în mod explicit acest lucru, ceea ce sugerează că aceste comportamente nu pot fi puse pe seama faptului că se simt diferiţi faţă de ceilalţi copii”, precizează iniţiatorii studiului.

Potrivit acestora, nici în cazul copiilor care ştiu că sunt adoptaţi nu se poate face o corelaţie relevantă cu vârsta la care li s-a comunicat că sunt adoptaţi.

În ceea ce priveşte copiii care sunt mai trişti sau retraşi, distribuţia lor pe gen este diferenţiată, cu o pondere uşor mai mare la băieţi (41 la sută fete şi 59 la sută băieţi) şi o distribuţie pe vârste în care domină intervalul 10-14 ani, ceea ce sugerează o legătură mai degrabă cu caracteristicile vârstei, decât cu comunicarea statutului de copil adoptat.

Cercetarea a utilizat metode mixte de culegere a datelor: ancheta de opinie, prin aplicarea unui chestionar pe un eşantion reprezentativ de 516 familii adoptive, care au încheiat procedura de adopţie cu cel puţin doi ani în urmă, adică au trecut de perioada obligatorie de monitorizare post-adopţie, şi interviuri de tipul „povestea vieţii”, cuprinzând relatări ale familiilor adoptive şi ale unor persoane adoptate despre procesul de comunicare despre adopţie.

Deşi eşantionul iniţial a fost stabilit la 570 de persoane, în perioada destinată culegerii datelor au fost identificate şi intervievate 516 persoane. Astfel, marja de eroare teoretică a crescut de la ±4 la sută la ±4.21 la sută.