Până acum, o criză energetică a fost oarecum evitată în Europa. Dar riscul politic rămâne. Producătorii mari de petrol nu ar trebui să le fie greu să estimeze creșterea prețurilor la energie, mulțumită parțial UE, scrie Forbes.

Un astfel de risc de politică, condus de plafonul prețului petrolului rusesc, „ar putea declanșa schimbări semnificative și bruște ale mediului de piață mai larg, care ar putea afecta funcționarea ordonată a piețelor și, în cele din urmă, stabilitatea financiară”, se arăta un articol Bloomberg pe 22 ianuarie. Limita de preț (cunoscută ca mecanism de corecție a pieței) intră în vigoare pe 15 februarie.

Deocamdată, țițeiul Brent, prețul cel mai cotat pe piețele petroliere europene, a fost în scădere constantă începând cu 30 decembrie. La fel ca și importanta piață olandeză a gazelor naturale.

Robin Brooks, economistul șef al Institutului de Finanțe Internaționale, a remarcat pe 26 ianuarie că scăderea prețurilor este un semnal mixt pentru Europa. Există încă un „șoc energetic”, dacă nu o criză, a scris Brooks pe pagina sa de Twitter. Prețurile energiei electrice sunt mai mari în unele țări, în frunte cu Germania, inima economiei europene.

Prețurile energiei electrice rămân ridicate pentru Europa față de acum un an, chiar dacă prețurile materiilor prime au scăzut. Unele companii au închis fabrici. Dow Chemical concediază peste 2.000 de lucrători, invocând costurile energiei drept unul dintre motive, după cum a raportat Bloomberg săptămâna trecută.

Uniunea Europeană a tăiat cu destul de mult succes petrolul și gazul rusesc din matricea sa energetică, deși o parte din gaz este încă introdusă prin Turkish Stream și ca gaz natural lichefiat (GNL). Niște țiței rusești intră prin transbordări. Pentru a le înlocui, au ieșit în prim-plan noile alianțe energetice cu Qatar, Egipt, Azerbaidjan (gaze naturale) și Statele Unite. Cel puțin unul vine cu un risc politic suplimentar.

Rusia Out. Cine este In?

SUA au înlocuit o parte din aprovizionarea cu gaz natural din Rusia cu gaz natural lichefiat sau GNL. Acest lucru necesită porturi GNL, de care Europa are mai multă nevoie, dar are suficient pentru a transforma SUA în principalul său furnizor de GNL. SUA a devenit cel mai mare exportator mondial de GNL, datorită Europei, în primul trimestru al anului 2022, potrivit Energy Information Administration.

Prețurile GNL sunt mai mari decât gazul natural prin conducte, dar nu vin cu riscul politic. Aceste prețuri mai mari au fost trecute cu vederea de UE în 2022 din cauza necesității și disperării. Dar, o rubrică Reuters a lui Gavin Maguire , publicată pe 20 decembrie, notează că în acest an, UE se va concentra mai mult pe costuri – și pe reducerea costurilor, în special. O astfel de mișcare „ar putea aduce în evidentă modul în care Europa continuă să depindă de sursele de energie importate”, a scris Maguire.

Știind acest lucru, UE a fost nevoită să caute în altă parte gaz ieftin, prin conducte.

Exporturile de gaze rusești reprezentau aproximativ 40% din cantitatea totală de gaze importate de țările europene și 60% pentru furnizarea de gaze importate a Germaniei. În ultimii 20 de ani, UE și-a crescut achizițiile de gaz rusesc cu 150%, conform estimărilor industriei.

Când au început sancțiunile împotriva Rusiei din cauza războiului din Ucraina, Europa s-a grăbit să sancționeze petrolul și gazul rusesc. Rusia a întors favoarea făcând și mai greu pentru Europa să primească importantul combustibil fosil. Europa nu a avut de ales decât să caute în altă parte, chiar dacă s-a bazat pe cărbunele rusesc și polonez, în ciuda imaginii sale poluante murdare – un lucru neplăcut pentru stabilirea Europei. Le-a permis saudiților să-și exporte petrolul în Europa, înlocuind în același timp cererea locală cu țiței rusesc.

Azerbaidjanul a devenit o soluție pentru gazele naturale vara trecută. Țara furnizează deja petrol și gaze către Austria, Bulgaria, Germania, Grecia, Italia, Spania, Irlanda, Portugalia, România, Croația și Republica Cehă. În 2022, volumul livrărilor de gaze din Azerbaidjan către UE a atins 12 miliarde de metri cubi și va dubla importurile de gaze naturale până în 2027, a declarat UE.

Azerbaidjanul a „salvat deja Italia de la dezindustrializare”, a declarat Matteo Villa, șeful Institutului pentru Studii Politice Internaționale DataLab, unui ziar azer , subliniind valoarea conductei transadriatice vechi de doi ani. Această conductă se conectează la Conducta Trans-Anatoliană de Gaze Naturale (TANAP) care se conectează la Conducta Caucazului de Sud din Azerbaidjan.

Gazele naturale din Azerbaidjan nu vor fi suficiente pentru a compensa constrângerile de aprovizionare ale Europei.

Rusia are cele mai mari rezerve dovedite de gaze din lume, cu 37,4 trilioane de metri cubi (tcm). Azerbaidjanul are 2,5 tcm. Turkmenistanul vecin are 13,6 tcm (conform unor surse 19 tcm). Și mai sunt 2,3 tcm în Kazahstan. Dar gazele turkmene și kazahe ar trebui să meargă în Europa prin Azerbaidjan printr-o conductă de interconexiune transcaspică. Problema este că conducta nu există, decât pe hârtie.

Europa va trebui să plătească pentru diversificare. Vine cu un set diferit de riscuri de aprovizionare. Un alt război este unul dintre ele.

Securitatea energetică a UE nu este încă sigură

Există două amenințări majore la adresa aprovizionării cu gaz azer în Occident: Rusia și Iran, scrie Forbes.

Potrivit surselor mass-media guvernamentale americane , Rusia l-a trimis pe fostul CEO al băncii de investiții Troika Dialog, miliardar listat pe Forbes.

Ruben Vardanyan a devenit chipul de facto al Kremlinului din Azerbaidjan – Nagorno-Karabah. A fost încoronat „ ministru de stat ” al regiunii, cunoscut drept „Artsakh” de armenii separatiști, lipsit de orice recunoaștere internațională, și patrulat de unități militare ruse. El locuiește acolo. Cea mai mare parte a zonei a fost recuperată de Azerbaidjan în toamna anului 2020. În ciuda legăturilor sale strânse cu Kremlinul, el a reușit să scape de sancțiunile occidentale.

Vardanyan ar fi confiscat mine de aur, cupru și molibden aparținând Azerbaidjanului, așa că există unele dispute acolo, potrivit EU Today, un site de știri din Londra care acoperă regiunea. Vardanyan susține că Azerbaidjanul „asediază” această zonă de frontieră disputată, populată de armeni, care sunt protejați de armata rusă. Vardanyan a spus că Azerbaidjanul plănuiește un „genocid” de 120.000 de armeni, care în acest moment este deja mai mare decât populația care trăiește în Karabakh.

Janusz Bugajski, membru senior la Fundația Jamestown, a scris într-un articol de opinie în The Hill din 27 ianuarie că „încercările lui Vardanyan de a destabiliza și manipula cu numere fictive repetă tacticile folosite de Putin, care a exagerat cifrele rusului. populația, înainte de anexarea Crimeei, Donbasului și a altor regiuni din estul Ucrainei.”

Analiștii văd criza de la granița azero-armeniană ca pe un potențial butoi de pulbere. Scenariul cel mai rău este ca războiul să se reia cu seriozitate și ca liniile de gaze azere să se confrunte cu posibilitatea întreruperilor aprovizionării.

În trecut, unii membri ai Parlamentului European au cerut sancțiuni împotriva Azerbaidjanului din cauza războiului. În decembrie, un singur deputat în Congres, reprezentantul republican Michael Garcia (CA-27), a cerut sancțiuni . California găzduiește o mare comunitate armeană.

Nu există nicio indicație cu privire la vreo acțiune care să urmeze Azerbaidjanul în acest moment.

Pentru securitatea energetică a Europei, interesele Karabakh și ale Rusiei în Armenia sunt potențiale „interruptoare” pentru gazul natural azer de încredere.

Riscurile iraniene în creștere

Celălalt risc este Iranul, o amenințare perenă.

Teheranul are propriile sale probleme cu Azerbaidjanul. În primul rând, nici Iranului nu îi plac legăturile diplomatice strânse ale Azerbaidjanului cu Israelul, o țară pe care nu o recunoaște că are dreptul să existe.

În plus, coridorul Zangezur propus , o rută de tranzit care ar lega Azerbaidjanul și Turcia, ar intercepta terenurile care leagă Iranul și Armenia. Iranul urăște această idee, conform analizei Jamestown Foundation publicate în toamnă.

Zangezur este principala prioritate a președintelui azer Ilham Aliyev. Ar construi noi autostrăzi și căi ferate, nu conducte, iar UE i-ar plăcea, tocmai după ce a semnat un acord cu ei în speranța de a-i face un furnizor de încredere, pe termen lung, de combustibili fosili.

Săptămâna trecută, Garda Revoluționară Iraniană a publicat un avertisment video pentru Azerbaidjan – un clip cu copii în ținute militare care stau la granița cu steaguri iraniene. AP a raportat vineri o împușcare mortală a unui agent de securitate în interiorul ambasadei Azerbaidjanului din Iran și a rănit doi membri ai ambasadei. Președintele Azerbaidjanului Aliyev a închis ambasada și a numit atacul drept „atac terorist”. Iranul l-a concediat imediat pe șeful poliției de serviciu, un pas considerat insuficient de Baku.

Va face o piață obosită de război o mișcare bazată pe această potențială problemă fierbinte pentru aprovizionarea europeană cu energie? Merita aruncat o privire.

Între timp…

Oil Bulls, fii gata

Producătorii mari de petrol și gaze trebuie să iubească politica energetică europeană.

Cele mai defavorabile scenarii pentru Europa nu s-au realizat încă în această iarnă, dar asta datorită raționalizării energiei, unei ierni calde și a prețurilor mai mici la gaze naturale. Unele țări sunt mai bine decât altele.

În ultimele trei și șase luni, fondul tranzacționat la bursă FTSE Europe a crescut cu 25%, respectiv 13%, depășind S&P 500. Toate acestea se datorează diminuării îngrijorărilor de iarnă pe Wall Street. Europa are bani.

GNL american, cărbunele rusesc, transbordările de țiței rusesc și gazul azerian au îmbunătățit sentimentul european. Au evitat ceea ce părea un dezastru.

Dar Europa nu a ieșit încă din pădure. Noua interdicție a Uniunii Europene privind importurile de produse petroliere rafinate din Rusia, împreună cu plafonul de preț, începe totul în câteva zile. Departe de drama europeană, China se redeschide. Ambele modificări pot fi bune pentru investitorii în petrol.

Iată interpretarea lui Goldman:

Cea mai mare avertizare va fi cererea europeană, riscurile continue asociate cu noile acorduri energetice și forța continuă a Europei pentru o economie post-combustibili fosili cu orice preț.

În cazul în care apar riscuri pentru aprovizionarea azeră, Comisia Europeană a declarat că va suspenda regula plafonului de preț, după cum a notat Oil Price.com pe 23 ianuarie.

„Comisia este pregătită să suspende ex-ante activarea mecanismului, dacă o analiză a Băncii Centrale Europene, a Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețelor și a ACER (grupul UE de reglementare în domeniul energiei) arată că riscurile depășesc beneficiile”, a spus Comisarul UE pentru Energie, Kadri. spuse Simson.

Între timp, criza din Azerbaidjan-Armenia este o preocupare pentru securitatea aprovizionării în UE. Bruxelles-ul ar putea juca un rol de mediere mai proeminent între cele două țări. Dincolo de asta, Europa va trebui să caute combustibili fosili în altă parte. SUA, Qatar, Algeria, Azerbaidjan, Norvegia, Nigeria și, în viitor, GNL offshore Mozambic, rămân cea mai bună strategie de diversificare a Europei. Pe măsură ce China se redeschide, concurența pentru aprovizionare va crește, iar prețurile la petrol și gaze ar trebui să crească.

Cea mai mare avertisment pentru prețul petrolului va fi economia Europei, riscurile continue asociate cu noile acorduri energetice și impulsul său pentru o economie post-combustibili fosili. Bursa europeană a arătat ca o poveste de creștere. Activitatea afacerilor a crescut, pe baza ultimelor citiri PMI . Pentru ca perspectivele să se îmbunătățească în continuare, investitorii de portofoliu și companiile vor acorda atenție Ucrainei. Și dacă lanțul de aprovizionare cu energie al Europei rămâne sau nu fără drame (și cu costuri reduse) pentru fabricile și turnurile de birouri ale UE, conchide Forbes.