Istoria lumii a experimentat multe momente în care politicienii au folosit populismul naţionalist pentru a-şi atinge scopurile. Sunt deja ani buni de când observăm cum apar în cele mai diferite colţuri de pe glob oameni care par să ştie exact ce să spună mulţimilor ca să le câştige simpatia şi votul. Promisiunile fără acoperire sunt din nou la modă şi mase uriaşe de cetăţeni din toată lumea sunt dispuse să le accepte.

Balazs Barabas: Un studiul recent al Freedom House constata creşterea popularităţii partidelor de extremă dreapta, pe baza rezultatelor alegerilor din Franţa, Germania, Austria şi Olanda. Cât de mult credeţi că se va extinde acest fenomen?

Geza Jeszenszky: Partidele de dreapta, cele radicale de dreapta au existat dintotdeauna. Evident, după al doilea război mondial există o limită până la care poate merge un partid de dreapta, dar cred că situaţia nu este atât de rea pe cât pare pentru că există diferenţe uriaşe între partidele alternative din Germania, Partidul Libertăţii din Austria sau Frontul Naţional din Franţa. Există un anume caracter internaţional al acestor partide, dar nu toate partidele pe care le-am menţionat pot fi incluse aici. Cred că un partid cu adevărat periculos ar fi fost Frontul Naţional din Franţa, dacă ar fi câştigat în alegeri, adică dacă dna Le Pen ar fi devenit preşedinte. Este un semn al nemulţumirii, cu multe cauze: faţă de birocraţia europeană, faţă de incapacitatea multor politicieni de a gestiona crizele existente, ca migraţia sau problemele economice, dar sper – şi cred că nu este doar o speranţă oarbă – că acest fenomen va trece. Vor apărea noi partide, cele care sunt astăzi radicale de dreapta se vor tempera, ca şi Jobbik din Ungaria. Deci politica de bază va rămâne în centru şi, evident, va trebui să gestionăm cumva această chestiune, ţările europene trebuie să ia măsuri reale pentru a rezolva multe din problemele arzătoare. A le ignora sau a le amâna ar duce cu adevărat la adâncirea radicalismului şi la agravarea problemelor. Dar în general, Europa a fost foarte eficientă în a-şi soluţiona dificultăţile şi sper că această tradiţie va continua. Probabil că vor veni noi lideri competenţi. Preşedintele Macron este oarecum controversat dar nimeni nu poate nega că are un caracter aparte. Ceea ce este o noutate în ultimii ani, dar sunt sigur că vor veni noi lideri şi este foarte puţin probabil că vor deveni dictatori de dreapta.

 Centenarul Marii Uniri nu este un motiv de sărbătoare pentru vecinii unguri. Însă respectul lor pentru acest eveniment există. Chiar dacă la nivel de politică externă între România şi Ungaria mai apar din când în când scântei, românii şi ungurii rămân în relaţii bune, atât în Transilvania, cât şi în afara ei, indiferent de limba în care cer pâine vânzătoarei de la brutărie.

Balazs Barabas: Anul acesta România va sărbători 100 de ani de la Unire, o aniversare mai puţin fericită pentru maghiari. Credeţi că tensiunile vor fi inevitabile între cele două ţări?

Geza Jeszenszky: Oamenii cu bun simţ şi bune intenţii pot rezolva orice diferende. Oamenii orbi, naţionaliştii orbi sunt incapabili, dar ei nici nu sunt interesaţi în pace şi prietenie. Ei cred în putere şi comportament agresiv. Practic nimeni în Ungaria, sau mai exact nimeni cu bun simţ nu poate crede că graniţele se vor schimba. Este ceva ce naţionaliştii din România dar şi din Slovacia… nu spun că nu o cred, dar nu vor să o creadă. Încearcă să convingă publicul că încă există un pericol maghiar. E o prostie. Nu doar pentru că maghiarii iubesc pacea, niciun maghiar nu ar fi gata să moară, nu doar pentru Transilvania, dar nici pentru un sat, să zicem, în Ucraina. Pot să strige, pot să semneze petiţii, dar să-ţi dai viaţa nu mai este la modă în Europa, să spun aşa. Deci eu cred că centenarul poate avea derapaje dar poate fi şi foarte bun. Derapajul poate fi tonul agresiv, de ambele părţi. Mai ales dacă România, sau anumiţi lideri români sau presa română ar spune: este marea noastră victorie asupra ungurilor, şi noi, ca învingători, putem dicta, mai ales maghiarilor, comunităţii maghiare din România. O politică de bun simţ ar fi ce am citit de exemplu de Lucian Boia, că noi, românii trebuie să înţelegem că este un subiect foarte dureros pentru Ungaria, pentru maghiarii din România şi Ungaria. Dar ce ar putea fi o soluţie bună? În opinia mea, nu doar să înţeleagă că maghiarii nu pot sărbători cu sinceritate. Este firesc. Niciun om cu bun simţ nu sărbătoreşte înfrângerea, o înfrângere naţională. Maghiarii nu vor fi surprinşi că românii vor sărbători, dar nici românii să nu fie surprinşi că pentru maghiari e un fel de doliu. Dar nu e suficient şi poate că aici voi părea naiv, deşi ştiu că nu este foarte probabil ce voi spune. Dar centenarul este o bună oportunitate pentru un nou început, de a arăta mărinimie.Ceea ce ar fi aplaudat de Ungaria şi am putea avea o prietenie sinceră între cele două ţări.

Liderii grupului de la Vişegrad au fost foarte activi anul trecut şi au invitat des la reunile lor şi alţi lideri din Europa centrală şi de est, inclusiv din România. Ce planuri pe termen lung au ţările membre ale acestui grup?

Balazs Barabas: Dacă vorbim de ţările de la Vișegrad, liderii acestora au spus de mai multe ori că grupul doreşte să joace un rol mai mare în UE. Credeţi că există perspective pentru ca acest grup să devină mai puternic în interiorul Uniunii?

Geza Jeszenszky: Eu sunt unul din fondatorii grupului de la Vișegrad, ca ministru de externe în anii 1990. Eu am crezut întotdeauna, şi cred că mulţi lideri din ţările de la Vișegrad că avem, dacă nu o misiune politică, scopul de a avea mai mult impact în Uniunea Europeană. Dar cred că marea întrebare este: un impact în ce sens? Dacă scopul este de a avea mai multă greutate, mai multă influenţă pentru a slăbi UE, pentru a deveni un grup care diminuează acţiunile comune atunci este sortit eşecului mai mult, nu va trăi mult. Va ruina solidaritatea grupului. Putem vedea deja cu anumite ocazii în ultimii doi ani că grupul a fost unitar în chestiuni ca migraţia, dar a existat o limită, o confruntare cu restul Europei. Deci grupul de la Visegrad trebuie să-ţi urmeze ţelurile cu înţelepciune. Opoziţia faţă de Europa în mod sigur ar fi o tragedie şi cred că cetăţenii ţărilor de la Vișegrad nu sunt atât de proşti încât să permită vreo ruptură. Nu va exista un Vrexit.

Reformele justiţiei făcute de Polonia şi protestele masive împotriva lor au atras atenţia Bruxelles-ului, care după ce le-a analizat a ajuns la concluzia că acestea ameninţă statul de drept polonez. La finalul anului trecut, Comisia Europeană a luat o decizie fără precedent şi a activat împotriva Poloniei articolul 7. Asta înseamnă că guvernul de la Varşovia are la dispoziţie 3 luni să revizuiască pachetul de legi ale justiţiei, altfel ţara riscă să rămână fără drept de vot la nivelul Consiliului Uniunii Europene.