Este tânăr, cu viziune, îndrăgostit de muzică și pasionat de management. În noiembrie 2023, Radu Petrovici a preluat funcția de Manager al Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, o instituție cu o istorie zbuciumată, pe alocuri neclară și uneori nedreaptă. În prezent repertoriul se dezvoltă, artiștii sunt încurajați, iar Radu Petrovici își consolidează aptitudinile de lider, fără să renunțe la bucuria de a se afla în continuare alături de orchestră, ca artist-instrumentist. Tonul său calculat, nuanțele alese ale cuvintelor, dar și efervescența tinereții și curajul vârstei sunt motive pentru care merită să îi urmăriți performanța alături de instituția pe care o manageriază acum.

– În povestea ta, muzica este o tradiție de familie. Care sunt primele amintiri… artistice?
Muzica a fost întotdeauna o prezență constantă în casa noastră, încă de când eram copil. Primele sunete care mi-au modelat sufletul veneau de la vioara bunicului meu, Vichentie. Îmi amintesc cum încerca cu răbdare să mă inițieze în tainele acestui instrument încă de la vârsta de 5 ani, însă, pentru un copil plin de energie, vioara părea o provocare prea mare atunci. Așa că atenția s-a îndreptat spre contrabas, instrumentul la care tatăl meu excela ca profesor. Fiind prea mic pentru a mânui un contrabas de dimensiuni standard, a trebuit să aștept până la vârsta de 11 ani, când am crescut suficient pentru a putea aborda acest instrument magnific. Chiar și atunci, nu eram suficient de înalt pentru un contrabas obișnuit, dar tatăl meu mi-a făcut cadou un contrabas mai mic, adaptat staturii mele. În acele momente petrecute studiind, sub îndrumarea tatălui meu, am învățat nu doar despre muzică, ci și despre disciplină, răbdare și, cel mai important, despre puterea muzicii de a uni oamenii și de a le atinge inimile. Aceste lecții timpurii mi-au modelat nu doar cariera, ci întreaga viziune asupra vieții și artei.

„Fiecare interpretare este un dialog între artist și ascultători”

– Care sunt cele mai prețioase sfaturi legate de acest domeniu, pe care le-ai primit de acasă?
Primul și cel mai valoros sfat a fost să las emoția să fie liantul dintre mine și instrument, să las fiecare notă să fie nu doar un sunet, ci o expresie a sufletului. Mi s-a spus că muzica nu este doar o succesiune de note, ci o poveste pe care o împărtășim cu cei ce ne ascultă. Fiecare interpretare este un dialog între artist și ascultători, o punte de conectare a inimilor și mintilor. Acest principiu m-a învățat să respect și să prețuiesc fiecare moment petrecut pe scenă, să îmi dedic fiecare interpretare publicului, să îmi imaginez că fiecare concert este o conversație sinceră între suflete. Aceste sfaturi nu sunt doar principii de urmat în muzică, ci și în viață. M-au învățat să ascult mai mult decât să vorbesc, să apreciez momentul prezent și să îmi exprim emoțiile într-o manieră autentică și sinceră. Sunt recunoscător pentru aceste lecții, pentru că au format fundamentul nu doar al carierei mele muzicale, dar și al persoanei care sunt astăzi.

– Ai spus cândva că atmosfera de acasă, din timpul în care te-ai format, te-a făcut să cultivi abilități în sfera managementului. Cum, mai exact? Ți-ai dorit mai mult să ajungi artist sau manager?
Creșterea într-o familie unde arta și organizarea mergeau mână în mână m-a modelat în moduri neașteptate. Deși am fost format ca artist, lecțiile de management au fost prezente în viața mea de zi cu zi, fără a-mi da seama. Bunicii, tatăl și mama mea au ocupat toți poziții de conducere în domeniile lor, lăsând în subconștientul meu o moștenire valoroasă – mentalitatea unui lider. Într-o orchestră, contrabasul este coloana sonoră care ghidează armonia și ritmul, exact cum un lider bun își ghidează echipa.

„România se bucură acum de o generație de manageri culturali remarcabil de talentați”

– Consideri că România are manageri culturali iscusiți?
România se bucură acum de o generație de manageri culturali remarcabil de talentați, cu realizări care nu doar că ne inspiră, dar și redefinesc standardele în domeniu. Pentru mine, prezența lor reprezintă o provocare stimulativă și un impuls să aspir la excelență, să ating și să depășesc aceste standarde înalte.

– Există un manager cultural român pe care l-ai admirat, îl admiri și te inspiră?
În peisajul cultural românesc actual asistăm la un val impresionant de manageri inovatori și dinamici. Acest flux de talent, tinerețe și dedicare mă inspiră profund. Admir în ei nu doar aptitudinile de lider, ci și energia și pasiunea cu care își urmează viziunile. Este un mediu în care învățăm unii de la alții și ne stimulăm reciproc să atingem noi culmi ale excelenței.

– Când ai decis că, irevocabil, Muzica e calea ta?
Crescând într-un mediu în care muzica nu era doar un fundal, ci esența vieții de zi cu zi, am simțit treptat că aceasta este calea care mă definește. A fost o evoluție naturală, întărită la fiecare notă pe care am interpretat-o și la fiecare moment pe scenă. Cu timpul, a devenit clar că muzica nu este doar ceea ce fac, și definește cine sunt.

– În 1998 ai intrat în orchestra Operetei. A fost dorința ta să fii alături de această instituție sau așa s-au potrivit lucrurile?
Intrarea mea în orchestra Operetei în 1998 a fost, de fapt, o întorsătură neașteptată, dar binevenită, în drumul meu. Inițial reticent, am fost încurajat de tatăl meu, care a văzut potențialul și oportunitățile pe care le putea oferi această instituție. Student fiind, am acceptat cu oarecare rezerve să urmez acest sfat. Dar privind în urmă, recunosc că acea decizie a fost una dintre cele mai însemnate ale vieții mele. A urma sfatul tatălui meu nu doar că mi-a deschis ușile spre noi orizonturi muzicale, dar a și pus bazele unei cariere pline de satisfacții și realizări.

– Din noiembrie 2023 ești manager la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Cum ai găsit instituția de când ai preluat conducerea și cum îți propui să o dezvolți?
De când am preluat conducerea Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” în noiembrie 2023, am fost primit cu căldură și entuziasm de colegii mei. Este de remarcat că data numirii mele, 7 noiembrie , coincide cu aniversarea înființării Teatrului de Operetă, 7 noiembrie 1950, cunoscut odinioară ca Opereta de Stat – un semn simbolic al continuității și reînnoirii în această instituție de prestigiu. Familiaritatea și respectul reciproc construite de-a lungul anilor în care am fost parte a acestei instituții s-au transformat acum într-un suport valoros în noua mea poziție. Echipa, extraordinar de devotată și pasionată, a fost deschisă și gata să se implice, demonstrând o implicare care vine din dragoste și dedicație pentru arta pe care o facem împreună. Privind spre viitor, îmi propun să dezvolt teatrul într-un mediu în care fiecare membru să se simtă valorizat și inspirat. Voi lucra pentru a consolida legătura dintre tradiția instituției și tendințele contemporane, pentru a crea spectacole care nu doar că vor încânta publicul, dar vor răspunde aspirațiilor și potențialului artistic al echipei. Obiectivul meu este să construiesc un spațiu în care creativitatea, inovația și excelența să fie pilonii pe care se ridică fiecare proiect. Cu o astfel de echipă dedicată și cu un plan clar de dezvoltare, sunt încrezător că vom aduce Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” pe noi culmi ale recunoașterii și aprecierii, atât la nivel național, cât și internațional.

„În calitate de manager, văd această istorie nu ca pe o povară, ci ca pe o fundație solidă pe care să construim”

– Opereta a tot fost… comasată, despărțită, mutată, închisă… Crezi că toate aceste piedici din destinul acestei instituții sunt greutăți în plus pentru misiunea ta ca manager sau, dimpotrivă, pentru că Opereta a trecut prin atâtea greutăți acum se vede clar, limpede și bine chiar și cea mai mică reușită?
Toate aceste transformări nu sunt doar greutăți, ci și mărturii ale unei tenacități incredibile a echipei și ale instituției în ansamblu. Cred cu tărie că fiecare obstacol trecut ne-a făcut mai puternici și mai uniți. În calitate de manager, văd această istorie nu ca pe o povară, ci ca pe o fundație solidă pe care să construim. Fiecare dificultate depășită de echipă până acum a luminat calea către succes și a adus valoare fiecărei reușite, fie ea și mică. Acum este momentul să valorificăm această reziliență și să continuăm munca extraordinară realizată de colegii mei. Aceste experiențe ne-au învățat lecții prețioase și ne-au pregătit să facem față oricăror provocări viitoare cu încredere și creativitate. Este un moment propice pentru a scrie un nou capitol în istoria Teatrului de Operetă, în care să ne asigurăm că fiecare efort și realizare, oricât de mică, este recunoscut și apreciat.

– Au tot fost discuții legate de acustica clădirii. Care sunt concluziile?
Discuțiile legate de acustica clădirii au fost întotdeauna un subiect important pentru noi.Concluzia la care am ajuns este că, datorită unei săli bine echipate și conformă cu standarde înalte, împreună cu expertiza unor specialiști, suntem în măsură să gestionăm și să optimizăm acustica pentru a oferi o experiență auditivă de excepție.

– Dar referitor la litigiul pe terenul pe care e construită clădirea? E totul rezolvat de Ministerul Culturii?
Litigiul legat de terenul pe care este construită clădirea a fost o preocupare în trecut, dar pot să confirm că această chestiune a fost rezolvată.

„Repertoriul actual al Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” este un amestec vibrant de tradiție și inovație, și mă simt entuziasmat să îl îmbogățesc și mai mult”

– Ce ne poți spune despre repertoriul actual și felul în care îți propui să îl dezvolți?
Repertoriul actual al Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” este un amestec vibrant de tradiție și inovație, și mă simt entuziasmat să îl îmbogățesc și mai mult. Îmi propun să extind și să diversificăm acest repertoriu, aducând pe scenă nume mari din lumea operetei clasice, dar și musicaluri celebre care au cucerit inimile publicului la nivel mondial.

– Publicul meloman se întreabă de ce se tot montează spectacole de musical pe scenele teatrelor, de vreme ce există o instituție care are în denumirea sa acest cuvânt – Teatrul Național de Operetă și Musical…? Care este opinia ta?
Spectacolele de musical pe scenele teatrelor reflectă diversitatea și dinamismul artei spectacolului. Este adevărat, Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” se distinge prin aceste genuri, însă prezența musicalurilor pe alte scene subliniază popularitatea acestui gen. Personal, consider că această tendință nu doar că validează apetitul publicului pentru musical, dar și creează oportunități pentru artiști de a explora acest gen versatil. În plus, prezenta spectacolelor de musical în mai multe spații culturale contribuie la îmbogățirea peisajului artistic și oferă publicului o varietate mai largă de opțiuni culturale.

– Cea mai recentă premieră, „Meșterul Manole, opera rock” este un spectacol realizat de când ești tu la conducerea instituției. A ieșit așa cum ți-ai dorit?
Premiera „Meșterul Manole opera rock” a fost, într-adevăr, o realizare de care sunt profund mândru si recunoscător. Echipa teatrului, cu un angajament și o dedicare deosebită, a transformat această lucrare într-o experiență teatrală captivantă. Calitatea vizuală și cea auditivă a spectacolului au fost rezultatul unei colaborări strânse și armonioase între membrii talentați ai orchestrei, baletului, corului, dar și ai echipei creative, care include nume respectate în domeniu precum compozitorul Josef Kappl, scenograful Vladimir Turturica, coregraful Relu Dobrin și asistentul de regie Sorina Micșunescu. Rolul meu a fost să ofer un concept coerent și o viziune clară, în timp ce fiecare membru al echipei a contribuit cu expertiza și creativitatea sa pentru a da viață acestui proiect ambițios. „Meșterul Manole, opera rock” nu doar că a fost un succes, dar a și demonstrat potențialul extraordinar al echipei Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Această producție a consolidat credința că, împreună, putem crea spectacole valoroase și memorabile, care să răspundă așteptărilor unui public avizat.

„Faptul că am fost parte din interiorul Teatrului înainte de a prelua rolul de manager este, într-adevăr, un avantaj semnificativ”

– Faptul că nu ai venit „din afară” te ajută în misiunea de manager? Ai mai mulți prieteni sau neprieteni?
Faptul că am fost parte din interiorul Teatrului înainte de a prelua rolul de manager este, într-adevăr, un avantaj semnificativ. Cunoașterea profundă a dinamicii interne, a valorilor și a tradiției instituției, precum și relațiile solide construite de-a lungul timpului cu colegii mei, contribuie la o tranziție armonioasă și eficientă în noua mea poziție. Acest context intern mă ajută să implementez viziunea managerială într-un mod care respectă și valorifică moștenirea teatrului. Colectivul unit și prietenos al teatrului este un teren fertil pentru creșterea și dezvoltarea continuă, iar cunoașterea ‘inside-urilor’ instituției este un avantaj inestimabil în navigarea provocărilor și în maximizarea oportunităților. Unitatea și prietenia din cadrul echipei nu doar că facilitează munca în echipă, dar și întărește sentimentul de apartenență și dedicație față de misiunea teatrului. Împreună, suntem mai puternici, mai adaptați să răspundem nevoilor artistice și să aducem în fața publicului spectacole de neuitat.

– Vei continua să faci parte din orchestră? Poți fi și artist instrumentist activ și manager?
În ciuda noilor responsabilități ca manager, rămân profund conectat cu arta interpretării la contrabas. Continuarea mea în orchestră ca artist instrumentist activ, în paralel cu rolul de manager, este o provocare pe care o abordez cu entuziasm și dedicație. Cred cu tărie că a fi în contact direct cu scena, trăind și înțelegând dinamica artistică, îmbogățește perspectiva mea managerială și adaugă autenticitate deciziilor pe care le iau.

– Ai fondat MH Orchestra, unica orchestră de muzică de salon din România. Mai ai timp pentru acest proiect?
MH Orchestra, fiind un proiect unic și de inimă pentru mine, va continua să fie o parte importantă a vieții mele, chiar dacă rolul meu de manager la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” necesită toată atenția și dedicarea mea. Am colaboratori de încredere care se ocupă de gestionarea și promovarea proiectului MH Orchestra. Mă asigur că acest proiect valoros primește îngrijirea și atenția necesară pentru a continua să înflorească și să aducă frumusețea muzicii de salon publicului din România.

„Predarea la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” a fost și rămâne o experiență extrem de valoroasă pentru mine”

-Ești și profesor de muzică. În 1998 te-ai întors să predai contrabas, chiar la liceul unde te-ai format, Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” din București. Te mai entuziasmează acum gândul de a fi la catedră?
Predarea la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” a fost și rămâne o experiență extrem de valoroasă pentru mine. Deși responsabilitățile actuale limitează timpul pe care îl pot dedica predării, entuziasmul meu pentru educarea și îndrumarea tinerei generații de muzicieni nu a scăzut. Continui să colaborez și să ofer sprijin unui număr select de elevi talentați și dedicați, fiind încântat de ideea de a contribui, la dezvoltarea lor artistică.

– În perioada 2003-2015 ai trăit în Germania. De ce ai plecat din România și de ce nu ai rămas în Germania?
Perioada petrecută în Germania a fost una de creștere profesională și personală. Am plecat din România pentru a-mi extinde orizonturile muzicale. Experiența mea în Germania, cu o cultură muzicală bogată și instituții prestigioase, m-a îmbogățit enorm și m-a ajutat să mă dezvolt ca muzician și ca persoană. Decizia de a mă întoarce în România nu a fost una ușoară, dar a fost motivată de dorința de a fi mai aproape de familie și de rădăcinile mele. Am simțit că experiența acumulată în Germania putea fi valorificată în mod constructiv în România. Deși am prețuit enorm timpul petrecut în Germania, inima mea a rămas legată de cultura și de oamenii din România, determinându-mă să mă întorc și să îmi dedic energia și cunoștințele revitalizării și îmbogățirii vieții culturale autohtone.

„În afara de muzică, se pare că am dezvoltat o pasiune surprinzătoare: managementul și dezvoltarea personală”

– Ce pasiuni ai, în afară de muzică?
În afara de muzică, se pare că am dezvoltat o pasiune surprinzătoare: managementul și dezvoltarea personală. Deși la prima vedere ar putea părea mai puțin captivantă decât o simfonie, pentru mine, fiecare strategie reușită și fiecare plan bine pus la punct sunt ca notele unei partituri bine compuse. A vedea o echipă productivă, a implementa o viziune care îmbunătățește nu doar funcționarea instituției, ci și împlinirea personală a fiecărui membru, este o simfonie în sine.

– Împărtășește cu noi câteva informații care te-ar descoperi într-o altă lumină…
Dincolo de lumina reflectoarelor și de responsabilitățile manageriale, sunt o persoană care găsește bucurie în simplitatea și frumusețea vieții de zi cu zi. Am o pasiune pentru gastronomie și ador să experimentez în bucătărie, să descopăr rețete noi și să împărtășesc aceste descoperiri culinare cu prietenii și familia. Gătitul pentru mine este formă de a împărtăși dragoste și grija față de cei dragi. Sunt un amator de drumeții, adorând să explorez traseele neumblate, unde pot să mă reconectez cu natura. În aceste gesturi și hobby-uri simple se ascunde o altă fațetă a mea, cea a unui om care apreciază frumusețea și bogăția vieții în toate aspectele sale.

– Spectacolul preferat, dintre toate cele pe care le-ai văzut?
„Rebecca” și „Meșterul Manole”, ambele pentru profunzimea și frumusețea artistică cu care au fost aduse pe scenă. Pe lângă acestea, piesa de teatru „Contrabasul” de Patrick Süskind, în care marele Radu Beligan a dat viață personajului principal, rămâne un reper în aprecierea mea pentru arta teatrală.

„Una dintre întâlnirile care m-au marcat profund și m-au format atât ca artist, cât și ca om, a fost cu maestrul Radu Beligan”

– Marile Întâlniri din cariera ta, care te-au format ca artist și ca Om?
Una dintre întâlnirile care m-au marcat profund și m-au format atât ca artist, cât și ca om, a fost cu maestrul Radu Beligan. Îmi amintesc cu claritate zilele copilăriei când, asistam la repetițiile pentru piesa „Contrabasul” de la Teatrul Național. Tatăl meu era acolo pentru a-i preda lecții de contrabas lui Radu Beligan, iar eu, un simplu observator, eram fascinat de talentul și dedicarea acestui uriaș al scenei românești.O altă întâlnire definitorie în parcursul meu a fost cu Marcel Baluța, capelmaestru și directorul muzical al orchestrei din Germania, o personalitate de neegalat în domeniul muzicii. Modul său de a împărtăși sfaturi și învățături, cu un tact și o blândețe rar întâlnite, a lăsat o amprentă adâncă în sufletul meu.Colaborarea și momentele petrecute alături de maestrul Baluța au fost nu doar lecții de muzică, ci și adevărate cursuri de viață.

– Un mesaj pentru cei care n-au mai fost de mult timp la Operetă?
Pentru toți cei care nu au mai vizitat de mult Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, vă invit cu căldură să redescoperiți această instituție emblematică. Vă așteaptă un teatru transformat, un spațiu vibrant și contemporan, unde tradiția și inovația se împletesc pentru a crea experiențe artistice memorabile. Fie că sunteți iubitori de operetă clasică, de musicaluri moderne sau pur și simplu în căutare de momente culturale de excepție, teatrul nostru are ceva special pentru fiecare. Vă promit că veți găsi aici o atmosferă efervescentă, spectacole de calitate și o comunitate de artiști și spectatori pasionați. Vă invit să trăiți magia operetei și să celebrați arta spectacolului într-unul dintre cele mai iubite spații culturale din țară!