Deși guvernul Ponta a mimat, până acum, că respectă acordul cu FMI – bâlbâielile în numirea de management privat la companii de stat, amânarea listărilor unor so­cie­tăți strategice și nici o privatizare –, șeful misiunii Fondului Monetar Internațional (FMI) la București, olandezul Erik de Vrijer, i‑a acordat a doua șansă, și asta în ciuda faptului că oficialul se arată mai puțin flexibil decât predecesorul său, Jeffrey Franks. Deocamdată, datele macroeconomice men­țin un anumit confort experților FMI, de aici cel mai probabil și disponibilitatea de a păsui, cu încă trei luni, Executivul pentru îndeplinirea acordului în derulare. „FMI este în cea mai mare măsură un creditor și este interesat să își vadă banii înapoi, iar obiectivul său major este ca statele membre să fie stabilizate macroeconomic“, explică economistul Radu Limpede. Pe de altă parte, nu este prima dată când România este mustrată pentru neîndeplinirea unor ținte convenite cu instituțiile internaționale și tot a primit sprijin financiar, prin urmare e puțin probabil ca FMI să refuze încheierea unui nou acord cu țara noastră. „Cel mai probabil vom obține un nou acord“, este de părere economistul, însă „nu avem șanse să obținem schema flexibilă de care se bucură Polonia sau Mexic“. FMI are două obiective majore clare în privința României: să își vadă banii returnați și o stabilizare macroeconomică.


Guvernul nu va fi într‑o situație la fel de confortabilă, la masa negocierilor pentru încheierea unui nou acord. Deja se simte o creștere a presiunii din partea FMI – având în vedere promisiunile lui Victor Ponta în fața Fondului Monetar – pentru privatizarea rapidă a unor companii strategice sau pentru numirea de management privat la societățile controlate de stat. Premierul și‑a luat angajamentul că în aceste trei luni va face ce nu a făcut în aproape un an. Să nu uităm, totuși, de contextul economic nefavorabil vânzărilor sau de faptul că numirea unui management privat nu garantează stoparea pierderilor la societățile respective, dacă noii manageri nu provin dintr‑o zonă fără legătură cu mediul politic de aici. Apar mai mulți „dacă“ în discuție, inclusiv... dacă România nu ar mai încheia un nou acord cu FMI?


ÎN BALANȚĂ. Susținătorii acordului cu FMI, de la guvernare, de pe lângă sau departe de această arie de lucru, argumentează, în principal, că o nouă înțelegere cu organismul financiar internațional ajută țara să se împrumute, în afară, ieftin. În plus, se are în vedere un nou acord de împrumut preventiv, ca cel din prezent, adică fără eliberarea unor tranșe. De cealaltă parte, cei care nu văd un beneficiu în relația cu FMI se folosesc de cifrele macroeconomice, considerate bune, comparativ cu cele ale altor state membre ale Uniunii Europene (UE), cifre care fac posibilă, în fond, semnarea unui nou acord cu instituția financiară internațională. România are o datorie publică scăzută, de 33,3% din PIB, mult sub media UE de 82,5%, comparativ cu Cehia, de 41,2%, Polonia, 56,3%, sau cu Ungaria, de 80,6%. Totodată, rezervele valutare sunt substanțiale și au fost menținute sub control deficitul bugetar și deficitul de cont curent. „Cifrele arată în mod clar că situația macroeconomică a țării este foarte solidă“, confirmă Greg Konieczny, vicepreședintele executiv al Templeton Emerging Markets Group și managerul Fondului Proprietatea.


Fundamentele solide sunt, de asemenea, reflectate de piața de credit default swaps (CDS), unde, la 21 ianuarie 2013, spreadul României era de doar 190, comparativ cu 383 pentru Portugalia, 276 pentru Ungaria, 251 pentru Spania și 228 pentru Italia. Mai avem un avantaj, față de țările similare din regiune, datorită nivelurilor de impozitare relativ scăzute. „Luând în considerare aceste date, ne așteptăm să vedem o schimbare pozitivă în evoluția economică a țării, în următoarele 12 luni“, afirmă Greg Konieczny. Dacă, per ansamblu, economia nu arată atât de rău, iar perspectivele sunt optimiste, înseamnă că România este capabilă să se finanțeze la costuri rezonabile, fără sprijinul de imagine al FMI. Trăgând linie aici, o nouă înțelegere cu creditorul internațional, pur și simplu, nu își are rostul.


ÎNTRE ALB ȘI NEGRU. Adevărul este undeva la mijloc. Argumentele par în defavoarea unui nou acord cu FMI, dar acestea mai arată și faptul că problemele României nu provin din economie, ci din deciziile politice, suspuse încă interesului, și în nici un caz al celui național, din lipsa unei discipline în parcurgerea unui program de reforme structurale, a unei discipline financiare și a neputinței statului de a nu consuma mai mult decât produce. Toate acestea justifică continuarea relației cu FMI. „România este acum bine poziționată pentru a depăși media de creștere economică din UE, în 2013“, spune managerul Fondului Proprietatea, însă, „din păcate, starea generală de spirit în rândul publicului larg cu privire la economie este încă negativă, în ciuda redresării începute în 2011 și care a continuat în 2012“. În mare măsură, sentimentul negativ al populației este influențat de factorii politici, care trasează direcția economiei, prin măsurile luate.


PERICOLUL DIN AFARĂ. Un lucru este cert: o responsabilizare a politicului, fie și printr‑un nou acord cu FMI, dacă nu se poate fără, este mai mult decât obligatorie, când perspectivele economiei globale și a zonei euro, pentru 2013, sunt dintre cele mai sumbre. Înrăutățirea mediului economic extern va influența negativ și dramatic economiile slabe, precum cea locală. Fragilitatea zonei euro și instabilitatea economiei globale vor fi cele mai presante probleme, în acest an, susțin analiștii companiei de brokeraj XTB România.


„Principalele presiuni vin din Spania și Italia, care vor decide evoluția ratei dobânzii în zona euro. Spania ar putea avea nevoie de mai multe măsuri de austeritate, deficitul său fiind peste media europeană, în timp ce datoriile sale ar putea depăși 90% din PIB‑ul pe 2013. În Italia, influența principală va veni de la rezultatele alegerilor din februarie, având în vede­re că piețele financiare au propria pre­fe­rin­ță, respectiv pe Mario Monti“, pre­cizează Claudiu Cazacu, analist‑șef la XTB România. Mai mult decât atât, UE se confruntă acum cu o amenințare nouă și serioasă, după ce primul‑ministru britanic David Cameron a anunțat că va organiza, până în 2018, un referendum privind ieșirea Angliei din UE, argumentând că aparte­nența la Uniune implică niște costuri mari, prea multă birocrație și mai puțină putere pentru parlamentele naționale. Dorința lui Cameron de a obține un nou acord cu UE mai favorabil pentru Marea Britanie ar putea afecta serios stabilitatea Uniunii, crede Claudiu Cazacu.


În ultimii doi ani, economia locală a fost impulsionată, în principal, de exporturi, deși creșterea în acest domeniu a în­cetinit în 2012, din cauza problemelor din zona euro, și de producția industrială. „Totuși, acești factori nu mai pot sus­ține economia în 2013 și ar trebui să fie în­lo­cuiți de consumul intern și de investiții“, spune Greg Konieczny. Este un punct de vedere, pe lângă multe altele exprimate de analiști, economiști și pe care guvernul ar trebui să le ia în considerare, când ia decizii, dincolo de presiunea semnării sau nesemnării a unui nou acord cu FMI.

 

Acordurile semnate din 2009 încoace


Experții FMI au aprobat, în 2011, încetarea mai devreme a acordului precedent pentru încheierea aranjamentului stand‑by, de tip preventiv, pentru doi ani, pe care guvernul de la București nu l‑a respectat.


1. PRIMA TRANȘĂ. La 4 mai 2009, FMI a aprobat solicitarea României privind încheierea unui aranjament stand‑by pentru o perioadă de doi ani, în valoare de aproximativ 12,9 mld. euro, și eliberarea primei tranșe în valoare de circa 4,9 mld. euro.


2. PLASĂ DE PROTECȚIE. Din acest aranjament s‑au tras șapte din cele opt tranșe prevăzute, însumând aproximativ 11,9 mld. euro. Cea de‑a opta tranșă a fost considerată, la solicitarea autorităților române, ca fiind de tip preventiv și, în contextul evolu­țiilor macroeconomice favorabile, nu a fost trasă.


3. ARANJAMENT NOU. La 25 martie 2011, FMI a aprobat încetarea mai devreme a acordului precedent și încheierea unui nou aranjament stand‑by cu România, de tip preventiv, pentru o perioadă de doi ani, în valoare de aproximativ 3,5 miliarde euro, reprezentând 300% din cota României la FMI. Aranjamentul a intrat în vigoare la 31 martie 2011.


4. TRANȘA A ȘAPTEA. La 28 septembrie 2012, după rezultatele celei de‑a șasea evaluări privind îndeplinirea criteriilor de performanță asumate de România în cadrul ultimului aranjament, FMI a pus la dispoziția țării noastre a șaptea tranșă, în valoare de 430 milioane DST. Autoritățile române au informat FMI că nu intenționează să efectueze nici această tragere.


5. COTĂ DE PARTICIPARE. România este membră a Fondului Monetar Internațional (FMI) din anul 1972 și are în prezent o cotă de participare de 1.030,2 milioane DST (0,43% din cota totală). România deține 11.039 voturi, echivalentul a 0,44% din total.


6. ASISTENȚĂ TEHNICĂ. Domeniile în care România a beneficiat, de‑a lungul timpului, de asistență tehnică includ politica monetară și organizarea băncii centrale, supravegherea și reglementarea bancară, precum și statistica.

 

Calendarul promisiunilor față FMI


Premierul Ponta, susținător al acordului cu FMI, s‑a angajat în fața experților instituției financiare că va lua toate măsurile, întârziate până acum, în vederea încheierii unui nou acord peste trei luni.


1. FEBRUARIE. Executivul va numi manageri pri­vați la CFR Marfă și CFR Călători.


2. MARTIE. CFR Telecom, CFR Electrificare și Metrorex vor avea manageri privați. Tot în această lună, guvernul va face și anunțul de privatizare a CFR Marfă.


>Vor fi instalați manageri privați la Romgaz și Hidroelectrica.
>Va fi angajat consultantul care să asigure vânzarea Complexului energetic Hunedoara, imediat după preluarea activelor viabile de la CN a Huilei. În cazul în care nu se va găsi un investitor, complexul energetic va intra în insolvență.
>„Lichidarea“ Termoelectrica și CN a Huilei, companii ale căror active viabile sunt transferate, conform înțelegerilor anterioare cu Fondul, către alte societăți.
>Va fi angajat un consultant care să evalueze în ce măsură fuziunea dintre RADET și Elcen va conduce la o mai bună performanță operațională.


3. APRILIE. Administra­to­rul judiciar al Oltchim va pre­zenta un raport privind situația companiei și vor fi stabilite măsurile ce pot fi adoptate în privința combinatului.


>Guvernul va angaja un consultant în vederea cedării participației majoritare deținute de stat la filialele Electrica.


4. MAI. Va fi întocmit contractul de vânzare a unui pachet majoritar de acțiuni ale CFR Marfă, tranzacția urmând să fie încheiată atunci când „toate condițiile vor fi îndeplinite“.


5. OCTOMBRIE. Complexul energetic Oltenia va fi vândut unui investitor strategic după listarea pe bursă, într‑o primă etapă, a unui pachet de 15% din acțiuni.


>Listarea pe bursă a unui pachet de 15% din acțiunile Romgaz și 10% din acțiunile Hidroelectrica, imediat ce compania iese din insolvență.


6. NOIEMBRIE. Statul va ceda participația majoritară deținută la filialele Electrica.