Cine, insa, se hazardeaza sa anticipeze revenirea “indicatorilor de calitate” ai cresterii economice, cel putin pe termen scurt? Intrebarea este retorica. “Revenirea” trece prin masuri in genere nepopulare (tinerea sub control a salariilor, cresterea tarifelor la utilitati in directia alinierii la nivel UE s.a). Ori, orice guvern este vulnerabil in fata presiunilor electorale. De aceea, nu astept masuri radicale “de chibzuinta” bugetara si fiscala, in pofida declaratiilor, evident, de cuvenita logica. Nu astept nici auto-moderatie din partea sindicatelor in cursul negocierilor salariale cu partenerii sociali, in plina desfasurare in aceste zile.
Nu avem o asemenea cultura si, la urma urmei, nici sindicatelor nu li se ofera exemple de austeritate in alte domenii. Problema este insa complicata, prin aceea ca actul de guvernare nu recurge la toate parghiile de stimulare economica. Sunt destule si sunt aplicabile, chiar in perioade de incertitudine sau chiar regres. Creditul fiscal acordat agentilor economici pentru investitii (datele atesta o crestere semnificativa in 2007), stimulente fiscale pentru reducere de importuri si accelerarea exporturilor sunt doar doua directii. Problema este ca politica fiscala este excesiv de uniforma, univoca, nu creeaza spatiu de manevra intreprinzatorului inovativ. Bancii Nationale nu ai prea multe sa ii ceri. Se straduieste sa franeze cu mijloacele sale inflatia, sa stabilizeze cursul de schimb, sa supravegheze functionarea sistemului bancar. In context, poate ca merita examinata ideea de a prelua in supraveghere si piata de capital. Coerenta pietei financiare ar avea de castigat.
Ce se subliniaza arar este rolul remiterilor romanilor care muncesc in strainatate. De ani de zile, miliarde de euro sunt transferati in tara catre familii, constituindu-se intr-un sprjin solid acordat leului. Mai ales cand acesta se depreciaza vizavi de moneda europeana. Probabil ca a venit timpul ridicarii monumentului in cinstea emigranului necunoscut. Sapte miliarde euro transferati in 2007, la un volum al rezervelor valutare de peste 27 mld. $, ar justifica actul de cinstire. Iar mentinerea la un procent asa de inalt al rezervelor minime obligatorii, pentru creditele in valuta, va spori apetenta pentru “transferurile imprumuturilor” in afara tarii, catre bancile-mama.
Cum va fi 2008? Departe de a fi necesar mai bun pentru piata financiara. Preturile vor creste probabil mai repede, pe ansamblu, decat veniturile. Si, cu probabilitate sporita, decat productivitatea muncii. O inflatie la trim. I/a.c. de 8% este departe de a genera alte asteptari. Va creste exportul, in conditiile deprecierii leului. Aceasta doar daca preturile la import nu vor exploda (posibil, dupa cum arata experienta recenta). Si ajungem iar la o crestere economica bazata pe consum. Altfel spus, desi este necesar, nu suntem inca apti pentru a ne adapta singuri la realitate. De aceea, vom continua sa fim obligati sa ne conformam realitatii.
