Mai explicit, Victor Ponta ar trebui să fie agentul nostru. Votat sau nu de noi, prin bunăvoința domnului Băsescu, Ponta a devenit prim‑ministru. Ca premier, domnia‑sa devine agent autorizat de către Parlament să acționeze în numele meu și al dumnevoastră, în relația cu terții. Bineînțeles că ar fi de preferat să acționeze în sensul maximizării beneficiilor naționale și a minimizării costurilor, în îndeplinirea mandatulului: de a acționa sub controlul Parlamentului și în numele său, aplicând politici economice. Și totuși, al cui agent este domnul Ponta? Răspunsul simplu: nu știu. Răspunsul mai complicat poate îmbrăca forme multiple. Pentru a nu fi abstract, voi da și un exemplu. Dar înainte vreau să vă reamintesc o declarație a președintelui Comisiei Europene, Jose Barosso. „Noua linie de metrou deschisă în Capitală este un exemplu în privința a ceea ce putem aștepta dinspre Europa. 55% sau 486 mil euro din costul metroului este reprezentat de fonduri europene, nerambursabile“, a spus Barosso. Care metrou? Care fonduri europene pentru metrou? Bătea Barosso câmpii în august 2012 când a făcut această declarație? Nu. Se referea la inaugurarea unei noi linii de metrou în Sofia – cel mai mare proiect de absorbție de fonduri europene realizat de bulgari.


Când scriu acest articol, am o mare problemă în a identifica cea mai mare investiție palpabilă din fonduri europene făcută în România. Ar fi trebuit să fie coridorul 4 – autostrada până la Nădlac, unde sumele au fost alocate și există suspiciuni de prăduire a lor prin compania controlată de Nelu Iordache (arestat). Urmarea: fondurile europene pentru Axa Transporturi au fost blocate. Tot timpul mi‑am pus întrebarea de ce metroul din București, o investiție palpabilă și categoric rentabilă, nu este finanțat din fonduri europene, preferându‑se transmiterea de bani către diverși dubioși. La fel ca și în Sofia, în București se construiește metrou. Proiectul lor nu sună foarte diferit de cel al României. Linia de metrou inaugurată de bulgari în august are o lungime de 17 km, include 11 stații, costă 886 mil euro și a fost finanțată 55% din fonduri nerambursabile, 12% dintr‑un credit de la BEI, iar diferența de la bugetul central și autoritățile locale. Adică un mix optim de finanțare nerambursabilă (UE), finanțare mai ieftină decât împrumuturile obligatare (BEI, unde de regulă dobânzile sunt de 3,5% pe an) și componentă locală – unde suma se achită ca și în cazul creditului BEI din impozite și taxe naționale.


În România vorbim despre magistrala 5, un proiect care ar trebui să aibă 13 stații și o lungime de 9 km, care ar trebui să unească Drumul Taberei cu metroul de la Eroilor și să ajungă la Universitate. O a doua componentă ar trebui să unească Universitate de Pantelimon (8 km și 13 stații). Prețul? Potrivit lui Ponta, 1,29 mld euro. Finanțarea? Aici se adâncește prostul management: 465 mil euro de la BEI (36%) și 828 mil euro (64%) componentă bugetară alocată din bugetul de stat prin Ministerul Transporturilor și Metrorex. Finanțarea nerambursabilă nu există, iar realizarea unui proiect de 1,3 mld euro fără componentă de fonduri europene, în condițiile în care aceasta este disponibilă (vezi cazul Bulgariei) este cel puțin ciudată. Ea arată fără tăgadă că banii europeni nu se doresc a fi trași. Cercetăm motivele?


Sigur, dar înainte concluzionăm că Bulgaria construiește 17 km de metrou alocând din taxe și impozite suma de circa 400 mil euro (restul nerambursabil), iar România construiește tot 17 km cu finanțare de 1,3 mld euro (din credit – adică taxe și impozite și alocare directă). Prin urmare, metroul nostru construit fără fonduri UE este de trei ori mai scump. În plus, va fi gata în 2019, iar în Bulgaria este funcțional de anul trecut. Metroul din Sofia produce deja profit (prin prețul obținut în urma operării), iar cel din România va genera doar dobânzi plătite și nici urmă de profit până în 2019.


Motivul principal pentru o astfel de ineficiență este reprezentat de faptul că finanțarea bugetară și cea de la BEI nu presupune aceleași rigori ca și în cazul fondurilor europene. Prin finanțare aproape exclusiv bugetară se creează oportunitatea apariției diverșilor Nelu Iordache și în cazul metroului. Alocarea de sume prin licitații discutabile nu duce decât la rezultatul de mai sus: ne costă de trei ori mai mult și tot nu vom avea proiectul finalizat decât peste mulți ani.


O astfel de schemă de finanțare arată exersarea spre ineficiență a autorităților române pe de‑o parte și faptul că, prin declarații de genul „împrumuturile de la BEI sunt cele mai ieftine“, domnul Ponta și ai lui acționează în calitate de agenți. Din păcate, nu de agenți pentru o utilizare eficientă a taxelor și impozitelor percepute, ci de agenți profitabili pentru diverși creditori și păguboși pentru națiune.

 

Articolul a apărut în MONEY Magazine, nr. 21