Proprietarii centrelor private de îngrijire trag un semnal de alarmă și susțin că actualul sistem îi lasă fără soluții pe mulți dintre românii care au nevoie de asemenea servicii. Statul plătește între 8.000 și 9.000 de lei pe lună pentru fiecare persoană plsată într-un centru privat
Potrivit reprezentanților Patronatului Furnizorilor Privați de Servicii Sociale (PFPSS) și ai Asociației Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici (ADIV), statul plătește între 8.000 și 9.000 de lei pe lună pentru fiecare persoană găzduită de un centru privat cu care are contract.
Un studiu de fundamentare invocat de cele două organizații arată că un centru privat ar avea nevoie de aproximativ 6.100 de lei lunar pentru fiecare beneficiar pentru a funcționa legal. Suma nu include profitul operatorului.
Pensia medie, mult sub costul unui loc într-un azil
Problema apare în cazul vârstnicilor și familiilor care trebuie să plătească singuri serviciile unui centru privat. Pensia medie din România este de aproximativ 2.800 de lei. Asta face ca diferența față de costul real al îngrijirii într-un centru privat este uriașă. Reprezentanții furnizorilor de servicii sociale susțin că tocmai aici apare o categorie de români care riscă să rămână fără nicio soluție.Este vorba despre persoanele care au venituri lunare cuprinse între aproximativ 3.000 și 6.000 de lei. Acestea pot avea venituri prea mari pentru a beneficia cu prioritate de un loc într-un cămin public, dar insuficiente pentru a suporta integral costurile unui centru privat care respectă toate standardele legale.
Locurile din căminele publice, cozi lungi de așteptare
Situația este complicată și de numărul limitat de locuri disponibile în centrele publice. Potrivit celor două organizații, căminele publice sunt destinate în principal persoanelor fără venituri și fără susținători, iar locurile sunt ocupate, existând inclusiv liste lungi de așteptare.
În aceste condiții, mulți vârstnici și familiile lor ajung într-o situație extrem de dificilă- nu pot intra în sistemul public și nici nu își permit să plătească serviciile unui centru privat.
Reprezentanții industriei avertizează că lipsa unei alternative accesibile poate împinge familiile către operatori care funcționează ilegal sau care încearcă să reducă drastic costurile, în afara unui sistem eficient de monitorizare.
Proprietarii azilelor private spun că standardele au devenit prea scumpe
Furnizorii privați susțin că problema nu ar fi reprezentată de tarifele „umflate” ale operatorilor, ci de costurile necesare pentru respectarea standardelor impuse de legislație. Cerințele privind clădirile, numărul de angajați și obligațiile administrative ar fi ridicat costurile de funcționare la un nivel greu de suportat pentru majoritatea familiilor.
Reprezentanții azilelor private susțin că statul ajunge să plătească între 8.000 și 9.000 de lei lunar pentru un beneficiar, în timp ce pe piața privată există servicii oferite la tarife cuprinse între 5.000 și 6.500 de lei.
În aceste condiții, proprietarii centrelor cer o reformă inspirată din modul de funcționare a sistemului medical privat. În prezent, susțin reprezentanții industriei, autoritățile locale sunt cele care decid către ce centre sunt direcționați beneficiarii. Furnizorii privați consideră că libertatea beneficiarilor de a alege centrul ar putea crește concurența și calitatea serviciilor.
Azilele care oferă condiții mai bune, personal mai atent și servicii de calitate ar atrage mai mulți beneficiari și, implicit, mai multe fonduri.În schimb, centrele cu servicii slabe ar risca să piardă beneficiarii.
