De aici mai departe insa, incep un intreg arsenal de supozitii, aprecieri, zvonuri, declaratii, interpretari, care genereaza ambiguitate si subiectivism.
O companie detinuta integral sau partial are niste indicatori economici si financiari cu ajutorul carora se poate determina o valoare de piata, evident, intr-un anume context economic si politic, la care se adauga o componenta emotionala de evaluare, derivata din oportunitate si/sau strategie. Formulele de evaluare difera de la industrie la industrie, dar toate conduc la capacitatea unei companii de a genera venituri si profituri cat mai mari. Evaluarea unei afaceri, privita din pozitia proprietarului care doreste sa vanda, este intotdeauna mai mare decat din perspectiva potentialului cumparator.
Oricum am vrea sa evaluam o companie sau un alt activ sau pasiv detinut, recurgem la cele cateva formule consacrate, multiplu de vanzari, multiplu de profit operational (EBITDA), multiplu de pret de piata/profit operational sau net (P/E) sau pret de piata/active nete (P/BV). Ceea ce urmareste orice potential cumparator este sa-si poata recupera pretul platit intr-un timp rezonabil, cat mai scurt, sau sa poata vinde mai departe, cu un return al investitiei initiale cat mai mare. Dintre cei 300 prezenti in top, exista unii validati datorita unor tranzactii finalizate, insa, in acelasi timp, exista si foarte multa dorinta. A fost cineva curios sa cumuleze averile prezente in Top 300? Suma rezultata se apropie de 40 miliarde dolari. Mi-e teama ca acest top este prezentat mai ales din perspectiva vanzatorului, a detinatorului de active. Daca i-am intreba pe cumparatori, am avea o cu totul alta imagine.
In final insa, faptul ca averile din Romania cresc intr-un ritm destul de alert este un lucru foarte bun si induce o nota de optimism, in raport cu viitoarele potentiale investitii.
